Face, sau nu, să vă fie teamă de criza financiară mondială, dacă locuiți în România și aveți, ca tot românul, niște economii moderate la bancă? Răspuns: stați liniștiți, recesiunea globală, dacă nu e oprită de pachetele american și european de ajutor nu va face șomeri la noi, unde supapa antișomaj este lucrul în Vest.
Nici nu va goli piața gri de muncă din Italia și Spania de genul de ofertă care atrage muncitorii noștri, adică slujbe care cer calificare scăzută, sunt plătite sub nivelul minim pe economie din țara respectivă și doar parțial sau deloc impozitate.
O lovitură mai grea ne-ar putea veni de acasă, dacă băncile noastre, între timp parte a sistemului european, nu doar ca afaceri, ci chiar ca proprietate, s-ar vedea decapitalizate. Creditele ar deveni imediat mai inaccesibile, mulți oameni tineri nu și-ar mai putea lua case (dar foarte puțini își pot permite aceste credite chiar și acum), puține firme și-ar mai face planuri de dezvoltare, și creșterea noastră economică pe următorii ani, pe care majoritatea parlamentară și un guvern liberal iresponsabil au cheltuit-o cu anticipare, s-ar evapora precum fumul care de fapt este.
Mai tare însă decât efectele crizei internaționale, chit că ea va lovi inevitabil filialele de la noi ale unor bănci cu piață globală mă tem de ploaia autohtonă de galbeni care s-a declanșat.
Parlamentarii au hotărât că vor ieși la o pensie calculată pe baza anului când au câștigat cel mai mult, oricând ar fi fost asta, deci e destul să fii trei luni parlamentar, la moartea prematură a vreunuia, și te-ai scos pe toată viața, ai prins bugetul de picior. Dacă ești deja pensionar și te distrezi în Parlament, te mai cârpești și cu indemnizația parlamentară. Ca să nu trezești invidii la oameni, mai ridici și mâna de fiecare dată când vine vorba de banii altora, chiar că nu ai idee dacă ei există.
E o ploaie de galbeni peste noi în plină criză financiară mondială ce nu am mai văzut, fraieri ar fi toți cei care nu își scot căciula și nu stau sub ea la plesneală. Dar nu există asemenea fraieri, și văzând ce liberal împarte Parlamentul gaura de la covrig, toți bugetarii, cu funcționarii publici în frunte, au început să ambaleze motoarele.
Cică vor face prefecturile greve. Nu le sfătuiesc. Să nu descoperim că trăim la fel de bine când sunt închise ca atunci când lucrează. De ce nu o face Parlamentul grevă, atunci chiar că ar fi ziua și economia.
Iresponsabilitatea nu e doar de grup, și la nivel individual crește vertiginos, în orice caz în București, capitala țării. Dacă economia noastră a mers bine în ultimii ani, indiferent de contextul internațional e din cauză că au venit investitorii europeni, atrași de prețurile mici.
De când am intrat în UE am crescut în mod iresponsabil prețul la singurul nostru bun universal, mâna de lucru. Investitorii străini în București se plâng că nu găsesc pe nimeni să angajeze cu 500 de euro pe lună. Șoferii de taxi le țin prelegeri, le explică că valoarea românului a crescut de când suntem europeni, la 1.500.
Numai că, să ne amintim lecția elementară de economie, prețul e atâta numai dacă se găsește cineva să cumpere la banii ăștia.
Or, e nemulțumire mare printre investitori. Și am văzut mulți dintre ei recent la un târg de investiții potențiale la Kiev. Acolo, într-o țară cu peste 40 de milioane de oameni, disperarea de a intra în Europa e mare, cum era la noi acum câțiva ani. Se fac tot felul de facilități pentru a atrage investitori. Chiar UE, de teama Rusiei, a ajuns să trateze Ucraina mai bine decât Turcia, o țară care avea perspective mult mai bune de aderare acum un an.
Dacă nu suntem atenți, galbenii noștri, cheltuiți dinainte de a ajunge în căciulă, se vor scurge pe la vecini mai modești. De asta mă tem mai mult decât de scăderea bursei și devalorizarea monedei naționale.
