Una din formele des întâlnite în participarea la rugăciune este îngenuncherea, șederea în genunchi sau plecarea genunchilor. Este unul din cele mai răspândite gesturi și care predomină în cultele tuturor popoarelor; în special, în cele asiatice și africane.
Gestul acesta de îngenunchere în timpul rugăciunii arată starea de umilință și de întristare, de smerenie și de păcătoșenie a omului.
Însuși Mântuitorul Hristos a îngenuncheat la rugăciune. În noaptea în care a fost vândut de către Iuda, cu puțin timp mai înainte de prinderea Sa, a mers la Muntele Măslinilor „Și îngenunchind se ruga…” (Luca 22, 39).
Apostolii Petru și Pavel au îngenuncheat în timpul rugăciunilor atunci când unul a înviat-o pe Tavita, iar celălalt când se afla la comunitatea din Efes.
Sfântul Ștefan, în timp ce era omorât cu pietre de către iudei, „îngenunchind, a strigat cu glas tare: Doamne, nu le socoti păcatul lor” (Faptele Apostolilor 7).
Clement Romanul spune „Domnului să cădem și să plângem rugându-L pe El”. Tertulian îndeamnă ca întâi îngenunchind apoi să se facă rugăciunea.
Istoricul Eusebiu relatează în scrierile sale un episod din viața Sfântului Iacov al Ierusalimului: „Intra singur în Templu și se afla zăcând atât de mult pe genunchii săi, rugându-se pentru păcatele poporului, încât i se învârtoșaseră genunchii, ca pielea de cămilă”.
La sărbătorile mari din cursul anului bisericesc nu se fac îngenuncheri; totuși, la măritul praznic al Pogorârii Sfântului Duh există o rânduială specială cunoscută sub denumirea de „Slujba plecării genunchilor”, unde preotul impune credincioșilor îngenuncherea: „Iară și iară plecând genunchii, Domnului să ne rugăm”.
Îngenuncherea se face în special în cadrul rugăciunii particulare, personale și în unele situații de primejdie și nevoie ca semn spre îndelungă-răbdare a lui Dumnezeu față de păcătoși.
În cadrul cultului religios există momente în care foarte mulți credincioși îngenunchează; este într-un fel partea noastră de jertfă, jertfa trupului nostru. Îngenuncherea presupune starea de nevoință și face parte din categoria rugăciunii jertfelnice, smerite. De aceea, pe lângă celelalte forme de participare la rugăciune, îngenuncherea este poate cel mai des întâlnită.
Trebuie subliniat faptul că, acolo unde există rânduiala și practica șederii în genunchi în timpul sfintelor slujbe, aceasta să se facă potrivit și nestingherit. Astfel, cei care stau în picioare, să ocupe locurile din spatele sau lateralele lăcașului de cult, ca nu cumva să împiedice îngenuncherea credincioșilor și vederea icoanelor la care aceștia îngenunchează.
(Răzvan George TOPALĂ)
