Numită științific Melissa officinalis, de unde și denumirea de melisă (mai este numită și iarba roilor, iarba stuparului, busuiocul sau floarea stupilor, numele de „Melissa” derivând din cuvântul grecesc „Melitta”, care înseamnă albină), roinița are un miros plăcut de lămâie, datorită unui ulei volatil bogat în citral, citronelal, geraniol și linalol aflat în frunze.
Pe lângă ulei volatil, frunzele mai conțin tanin și o rezină amară.
Roinița înflorește la început de iunie. În scopuri medicinale se recoltează doar partea aeriană (tulpină, frunze, flori), prin tăierea cu grijă a acestora, pentru a nu dezrădăcina planta. Din 1,5 kg de plantă proaspătă rezultă aproximativ 100 g de plantă uscată. În stare proaspătă, frunzele de roiniță pot fi folosite ca adaos în salate, cărora le dau o aromă deosebită.
Prin substanțele medicinale conținute, roinița are proprietăți antispastice (diminuează contracțiile), carminative (calmează durerile abdominale și expulzează gazele din intestin), coleretice (mărește secrețiile biliare), eupeptice (reglează digestia stomacului), tonice și sedative.
Se recomandă în boli de stomac (în general, ceaiurile de roiniță tonifică stomacul și înlesnesc digestia) și ficat (leac excelent contra dischineziei biliare, colecistitei și bun adjuvant contra litiazei biliare), în astm, anemie, balonări, indigestie, slăbirea memoriei, boli de plămâni, maladia Parkinson, amețeli.
În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice remedii vegetale, inhibînd dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, eliminînd spasmele și diminuînd inflamația. Se administrează preparatul pe care pacientul îl consideră ca fiind cel mai eficient.
Grecii din antichitate numeau roinița „elixir de viață lungă”, datorită acțiunii benefice a plantei asupra oboselii intelectuale, insomniei, nevrozelor sau pentru calmarea tahicardiilor. Cercetări recente au confirmat faptul că roinița are și un puternic efect antioxidant, ceea ce înseamnă că menține tinerețea celulelor din organism prin anularea proceselor de formare a radicalilor liberi – molecule din sânge responsabile de îmbătrânirea țesuturilor.
Pe lângă efectul sedativ, infuzia de roiniță alungă depresiile, fiind un ajutor prețios al celor care trec prin traume emoționale. Preparatele din roiniță au efecte remarcabile în reglarea activității sistemului nervos. Sunt recomandate profilactic pentru afecțiuni cum ar fi pareza facială, boala Parkinson (în faze incipiente), Alzheimer. Are efecte excelente contra insomniei și a migrenelor. Este un leac verificat împotriva asteniei de primăvara și împotriva asteniei în general. Are efecte notabile în tratamentul depresiei, contra nevrozelor anxios-depresive. În tulburările de apetit care apar pe fond de stres se recomandă salata de roiniță, care, se spune că face minuni în cazul bulimicilor.
Moduri de preparare
Pentru a obține infuzia de roiniță, se pun 3-4 linguri de plantă uscată și mărunțită la macerat în 500 ml de apă, timp de 10 ore, după care se filtrează. Extractul rece se păstrează, iar planta rămasă se fierbe în 500 ml de apă, timp de 5 minute. Se amestecă cele două extracte și obține 1 l de infuzie combinată.
Se știe că efectul maxim pentru organism al unei plante medicinale se obține atunci când planta poate fi administrată sub formă de pulbere, fără a se interveni cu nici un alt mod de preparare. În cazul roiniței, pulberea se obține prin măcinarea fină a părților din plantă utile terapeutic. În acest scop se poate utiliza râșnița de cafea. Pulberea nu se păstrează mai mult de 15 zile, chiar dacă se ține la rece, în întuneric și borcane închise ermetic, deoarece uleiurile volatile se evaporă rapid. De regulă, această pulbere se ia 3-4 ori/zi. Se ține 10-15 minute sub limbă, apoi se înghite cu puțin ceai sau apă călduță.
Tinctura de roiniță se obține din 15 linguri de pulbere pusă într-un borcan în care se adaugă cam 400 ml de alcool alimentar de 50E. Se lasă la macerat două săptămâni, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe închise la culoare. Se administrează câte 50-100 de picături diluate în puțină apă, de 4 ori/zi.
Pentru obținerea uleiului de roiniță, se pun într-un borcan 15 linguri de pulbere, peste care se adaugă 1,5 l de ulei de floarea soarelui sau de măsline. Se lasă la macerat 14 zile, în borcanul închis ermetic, iar uleiul medicinal rezultat se păstrează într-o sticlă închisă la culoare. Acest ulei se poate folosi atît intern, ca ulei alimentar pus în salate, cît și extern, contra reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.
Foarte indicat pentru stimularea digestiei, combaterea dispepsiei și prevenirea apariției spasmelor tubului digestiv este vinul de roiniță: într-un litru de vin natural alb se pun 20 de linguri de pulbere de roiniță și se lasă la macerat 3 săptămâni. Se iau câte 3 linguri, înainte sau după masă.
Călugării benedictini considerau acest amestec un panaceu pentru întărirea memoriei dar și pentru reîntinerire: se amestecă 2 gălbenușuri de ou, 2 linguri de miere, 2-3 lingurițe de tinctură de roiniță și jumătate de linguriță de pulbere de busuioc. Se consumă pe stomacul gol, dimineața, ca revigorant.
Sursa: www.evenimentul.ro
