O echipă de cercetători asociată Agenției spațiale europene a demonstrat că plante precum gălbenelele se pot dezvolta pe soluri pietroase ca cel al Lunii fără să aibă nevoie de fertilizatori, potrivit unui studiu prezentat la o conferință a Uniunii Europene de Geoștiințe, la Viena, informează BBC.
Cultivarea plantelor pe Lună este un prim pas spre colonizarea satelitului natural al Pământului.
Însă conceptul nu este un scop oficial al Agenției spațiale europene (ESA), iar unul dintre oficialii organizației a spus că ideea ține de literatura SF.
Studiul a fost prezentat la conferința organizată de European Geosciences Union (EGU), cea mai mare reuniune anuală a celor care se ocupă de studierea Pământului, a climei și a vecinilor din spațiu.
Cultivarea plantelor pe lună ar fi un instrument util de studiere a modului în care viața se adaptează la condițiile lunare, este de părere Bernard Foing, cercetător la Centrul european de tehnologie și cercetare a spațiului (Estec) din Olanda.
„Am aduce (pe Lună, n.r.) un sistem de circulare și recuperare a apei, care este același tip de sistem pe care vrei să-l dezvolți atunci când creezi un sistem de sprijin al vieții primitive”, a spus acesta.
În principiu, aducerea pe Lună a unor seturi de semințe și nutrienți și crearea unei surse de apă și a unei atmosfere artificiale ar fi diferită față de cultivarea plantelor pe stațiile spațiale, lucru care s-a realizat de câteva ori. În afara câmpului magnetic protector al Pământului, plantele ar fi supuse unor doze mari de radiații.
Noua etapă, după experimentele raportate la conferința EGU, este eliminarea necesității de a aduce nutrienți și sol de pe Pământ.
O echipă de cercetători, coordonată de Natasha Kozirovska și Irina Zaetz, de la Academia de științe națională din Kiev, au plantat gălbenele în anorthosit fărâmițat, un tip de rocă ce se găsește pe Pământ, similar solului lunar. În anorthositul steril, plantele nu s-au dezvoltat. Însă, după ce s-au adăugat în sol diferite tipuri de bacterii, plantele au înflorit. Se pare că bacteriile au extras din rocă elementele de care aveau nevoie plantele, precum potasiul.
Foing, care a prezentat studiul la conferință, spune că nu există motive pentru care principiul să nu poată fi aplicat pe Lună. Dar, a adăugat acesta, cercetătorii ar putea merge mai departe, selectând plante și bacterii special adaptate la solul lunar sau modificând genetic noi tulpini.
În ultimii zece ani, interesul pentru explorarea Lunii a renăscut. Prima sondă selenară a Europei, Smart-1, s-a prăbușit controlat, în septembrie 2006, pe suprafața Lunii, la finalul unei misiuni științifice reușite cu durata de 16 luni, care a permis observarea polilor satelitului natural al Terrei.
Sondele chineză Chang’e 1 și japoneză Kaguya au fost lansate pe Lună anul trecut, în timp ce sonda indiană de explorare Chandrayaan 1 va fi lansată în următoarele luni.
SUA a anunțat că intenționează să ajungă pe Lună până în 2020.
