Plantele medicinale – De la mit la știință

De-a lungul vremurilor plantele medicinale au fost unul dintre cele mai accesibile și mai respectate mijloace de tratament. Până foarte de curând însă ierburile de leac se pare că au stat mai aproape de vrăjitorie decât de medicină. De exemplu, una din figurile „legendare” ale fitoterapiei tradiționale europene a susținut că ierburile suedeze „alungă durerile de dinți, bășicile de pe limbă, crampele stomacale, gazele, constipația, durerile veziculei biliare, hidropizia, durerile de urechi, hemoroizii, melancolia, depresiile, convulsiile, tuberculoza, gonoreea, epilepsia, paraliziile, variola, erizipelul, cancerul…” Cele câteva zeci de efecte senzaționale, culminează cu următoarea afirmație: „Cine ia zilnic aceste picături dimineața și seara n-are nevoie de altă doctorie. Pe scurt, ele gonesc absolut toate bolile. Trupul rămâne viguros, obrazul tânăr și frumos” Acest gen de declarații îi determină pe mulți să plaseze tratamentele bazate pe plante medicinale în domeniul fantasticului și în mod firesc trezesc întrebări serioase cu privire la câtă acoperire în realitate pot să aibă acest gen de pretenții curative.
– Megatendințe la sfârșit de mileniu
Un renumit analist al evoluțiilor din societatea occidentală, John Naisbitt arată că pe fondul întârzierii remediului împotriva cancerului oamenii au început încă din deceniul ’70 să se îndoiască de atotputernicia științei și în același timp a izbucnit interesul pentru nutriție. Americanii au început să se gândească la alternative pentru programul oferit de instituțiile medicale care constă în examene, medicamente, chirurgie. S-a vorbit și s-a scris despre o sănătate bazată pe remediile noii epoci – acupunctura, acupresura, vitaminoterapia și îngrijirea preventivă a sănătății prin regim alimentar și gimnastică. Dintr-un cult, alergatul și mersul pe jos au devenit o mișcare de masă tot mai puternică.
Probabil, ca o reacție la deficitul de încredere, medicina recentă pune un accent din ce în ce mai mare pe dovedirea obiectivă a metodelor și mijloacelor terapeutice. Această tendință importantă este evidentă de exemplu din accentul insistent pe conceptul de „medicină bazată pe dovezi” care se poate observa peste tot în cercetarea medicală.
– Noua fitoterapie
În contextul fundamentării tuturor actelor medicale pe baze obiective, se conturează tot mai clar o nouă fitoterapie, radical diferită de cea tradițională. Știința și cercetarea medicală, ca și companiile farmaceutice dovedesc o preocupare crescândă față de resursele medicinale oferite de regnul vegetal. Ca urmare a eforturilor făcute de cercetători în cadrul marilor universități din lume, au rezultat imense baze de date care cataloghează cu o acuratețe și detalii năucitoare o imensitate de substanțe chimice de origine vegetală active din punct de vedere biologic.
Noi frontiere
Eforturile de fundamentare a noii fitoterapii au dus la o adevărată explozie informațională. Pentru a ilustra expansiunea descoperirilor în domeniul compușilor de origine vegetală vom aminti un exemplu luat la întâmplare: numai în dreptul literei „A” din indexul substanțelor fitochimice alcătuit în cadrul Institutului de Cercetare a Nutriției Umane Beltsville din S.U.A. sunt incluși peste 100 de compuși de proveniență vegetală cum ar fi aconitina (din planta numită omag), aescina (din castanul sălbatic), acidul anisic (din anason), atropina (din mătrăgună) etc.
– O nouă atitudine și un nou limbaj
Instituțiile și cercetătorii serioși nu se hazardează să emită pretenții de a fi descoperit cura totală a cancerului sau altor boli ci preferă să facă afirmații bine cântărite, controlate, nuanțate cu privire la proprietățile protectoare ale diverselor plante cercetate. Aceasta reflectă o atitudine diferită, concretizată într-un entuziasm „bine temperat”, dictată pe de o parte de responsabilitatea științei medicale față de pacienți iar pe de altă parte, indică o preocupare crescută față de salvarea și consolidarea credibilității medicinei și cercetării medicale.
Noi concepte
Institutul Național al Cancerului din S.U.A. a identificat peste 30 de plante cu proprietăți protectoare față de bolile canceroase. Printre plantele cu acțiune protectoare pronunțată se numără usturoiul, soia, varza, ghimberul, rădăcinile de lemn dulce și o serie întreagă de plante din familia umbeliferelor, începând chiar cu morcovul cu care de altfel sunt înrudite. Lista plantelor-scut care ne apără de cancer continuă cu ceapa, turmericul, menta, rozmarinul, cimbrișorul, sovârvul, salvia, busuiocul și altele. În locul noțiunilor simpliste de remediu universal sau panaceu și-au făcut loc concepte cum ar fi plantă-scut, plante cu proprietăți protectoare etc.
– Fitoterapie tradițională și modernă
Fitoterapia tradițională este totalitatea cunoștințelor dovedite sau nedovedite, a credințelor și practicilor specifice diverselor culturi sau civilizații, folosite în menținerea sau refacerea sănătății. Fitoterapia modernă are ca principiu de bază verificarea prin studii științifice a remediilor din plante, stabilirea riguroasă a compușilor activi, a dozajului adecvat și acordă o atenție crescută urmăririi eficienței reale a tratamentului și inventarierea posibilelor efecte adverse.
– Mai mult decât o modă
Vremea când interesul pentru plantele medicinale era considerat o simplă modă a trecut demult. Potrivit unor sondaje de opinie publică, peste 50% din populație preferă, în caz de îmbolnăvire, un „medicament vegetal”, în timp ce mai puțin de 25% s-au pronunțat în favoarea „medicamentelor de sinteză”. Oricum, nici măcar sondajele de opinie cu privire la preferințele populației nu redau în toată amploarea lor transformările profunde care au avut loc în ultimele decenii. Știința și cercetarea medicală, ca și companiile farmaceutice dovedesc o preocupare crescândă față de resursele medicinale oferite de regnul vegetal.
– Un domeniu în plină expansiune
Asistăm la apariția și chiar expansiunea unui adevărat imperiu ale cărui margini se îndepărtează tot mai mult de corpul clasic de cunoștințe, pe măsură ce curiozitatea savanților, interesul companiilor farmaceutice și fondurile investite de cele mai prestigioase instituții de cercetare cresc: tărâmul sau lumea compușilor fitochimici în care diversele clase de compuși formează la rândul lor continente de sine stătătoare pe teritorii întinse.
– O atitudine rațională, echilibrată
Ca orice reacție apărută la o tendință contrară, și aceasta poate să aibă excesele ei. Realitatea și experiența ne-au arătat că uneori îmbrățișarea fitoterapiei ca metodă de tratament îmbracă forme sentimentale sau iraționale, mergând până la refuzul terapiilor bine verificate ale medicinii clasice. Nu de puțin ori, această adeziune îngustă la ideea tratamentelor naturiste a dus la complicații ireparabile și chiar la pierderi de vieți omenești. Cuceririle științei medicale actuale nu trebuie abandonate ci mai degrabă e nevoie de o încurajare a tuturor celor care au predilecție față de tratamentele naturale în direcția utilizării înțelepte a acestor remedii, spre o mai bună informare și de o promovare a unei atitudini mature față de oferta curativă care stă în fața omului suferind