Inflamațiile căilor respiratorii (faringite, laringite, traheite, bronșite) se tratează, mai ales în fază acută, cu plante bogate în substanțe mucilaginoase, ca nalbă mare sau podbal, iar în fază cronică se folosesc plante care conțin saponozide, în vederea înlesnirii expectorației: rădăcină de ciuboțica cucului, săpunariță, sau ipcărige.
În combaterea laringitelor și bronșitelor se pot folosi cu succes ceaiuri din amăreală (Polygala amara). La copii, calmarea tusei, inclusiv a tusei convulsive, se obține cu ceai preparat din părți aeriene de scai vânăt sau siropul de pătlagină.
– Săpunarița – (Saponavia officinalis) se recoltează în special rădăcina (începând din august și până iarna târziu), care se taie în bucățele foarte mici și se usucă la căldură. În tratamentul cu această plantă este indicat ca dozele să fie respectate întocmai, ea fiind toxică în situații de supradozare. Cel mai eficient mod de preparare este decoctul din 50 g rădăcini la 500 ml apă. Se fierbe 10-15 minute, se strecoară și se consumă imediat, câte 2 pahare/zi. Acest ceai fluidifică secrețiile bronșice, fiind un foarte bun expectorant în bronșite.
– Floarea miresei sau ipcărige – se folosesc doar rădăcinile, acestea având cea mai mare cantitate de saponozide. Datorită conținutului de substanțe grase, ulei volatil și săruri minerale, floarea miresei are acțiune depurativă și expectorantă. Decoctul preparat din 50 g rădăcini uscate și mărunțite la 500 ml apă, filtrat după răcire și îndulcit cu miere, este indicat în bronșite (câte o lingură la fiecare două ore). Ca expectorant, acest ceai ameliorează tusea și gripa. Mai combate anemia, astmul bronșic, guta, reumatismul, bolile de ficat și de stomac.
– Nalbă mare – sînt utile rădăcinile, frunzele și florile. Ceaiul de nalbă mare (infuzie dintr-o linguriță de frunze, flori și rădăcina la o cană cu apă, câte 1-2 căni/zi) este un bun emolient în caz de răgușeală, în combaterea tusei și bronșitei.
– Măselarița – (Hyoscyamus niger) frunze recoltate în al doilea an de vegetație. Ceaiul este bun în combaterea tusei pe fond nervos. Din această plantă se fac țigări antiastmatice.
– Isop – se folosesc tulpinile și inflorescențele. Ceaiul de isop are acțiune expectorantă, ușor spasmolitică și se utilizează în tratarea tuturor afecțiunilor respiratorii.
– Tusea uscată poate fi combătută cu un amestec din pătlagină (10 g), amăreală (20 g), ventrilică (30 g), trei frați pătați (40 g) – 1 linguriță amestec la o cană cu apă și se beau 3 cești/zi.
– La fel de bună este infuzia din frunze de podbal, 2-3 linguri la o cană cu apă, din care se consumă cîte o lingură la 2-3 ore.
– Pentru calmarea tusei bronșitice iritative, a tusei uscate în special, se bea o cană cu lapte fierbinte, dimineața, în care se pun frunze de pătrunjel.
Sursa: www.evenimentul.ro
