Eminescu: „Am admis legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie pretutindeni și pururi, în locul noțiunilor țară, român, noțiunea om, pe aceea de cetățean al universului. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, în care planta autohtonă moare. Azi avem cele mai înaintate instituții liberale, control, suveranitatea poporului, consilii județene și comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituțiile noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreține aparatul costisitor al statului modern.”
– Ați definit în editoriale de la „Timpul” aceste legi de import ca fiind legi ale demagogiei…
„Legile demagogiei sunt factice, traduse după texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinii juridice, cel puțin dictate și născute din necesități reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin…”
– După părerea Dvs., ce prevalează – sau ce ar trebui să prevaleze – în viața unui om, politicul sau economicul?
„De când lumea nu s-a văzut ca un popor să steapoliticește sus și economicește jos, amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă: civilizația economică e muma celei politice. Chestiunea economică la noi nu e numai o chestiune a mișcării bunurilor; e cea mai adâncă, e socială și morală (….) Nu există alt izvor de avuție decât munca, fie actuală, fie capitalizată – sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă și fără capital nu mai e nici o îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva (…) Mita e-n stare să pătrunză orișiunde în țara aceasta; pentru mită, capetele cele de mai sus ale administrației vând sângele și averea unei generații.”
– Dar Justiția ce păzește?
„Justiția subordonată politicii a devenit o ficțiune (…) Partidele la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei (…) Oare nu este caracteristic pentru tratamentul de care se bucură populațiile noastre din partea administrației și fiscului când constatăm că, în același timp, mii de străini imigrează în fiece an, românii, din contră, părăsesc țara lor, ca șoarecii o corabie ce arde, și că emigrează?”
– Cum ați caracteriza actuala clasă politică?
„Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroși și fuduli, mult mai înfumurați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țării.”
– Ce credeți că ne așteaptă în următorii ani?
„Vom avea de acum înainte dominația banului internațional, impusă de străini, libertatea de muncă și tranzacțiuni: teoria de luptă pe picior în aparență egal, în realitate inegal. Și în această luptă învinge cel pentru care orice mijloc de câștig e bun.”
– Situația dezastruoasă pe care ați creionat-o se regăsește în vreun fel în evoluția generală a societății românești?
„Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine. Shakespeare cedează în fața bufoneriilor și dramelor de incest și adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfințesc, zeii mor.”
*
Am reprodus câteva paragrafe (textul pseudo-interviului este mult mai lung), la rândul lor extrase și așezate în dialog imaginar de Miron Manega din articolele semnate de Eminescu în gazetele de acum un veac și jumătate („Federațiunea”, „Convorbiri literare”, „Curierul de Iași”, „Timpul”, „România liberă”). Ce formidabilă actualitate își păstrează! Ai senzația că-s scrise azi! Oare cei care au declarat că „Eminescu nu le mai spune nimic” s-au învrednicit să parcurgă vreodată aceste file vizionare? Îndoi-m-aș… și n-am cui.