Avocații președintelui Rompetrol Dinu Patriciu au depus, ieri, o plângere penală împotriva funcționarilor care „au dispus și au efectuat ilegal” interceptarea convorbirilor sale telefonice, personale și de serviciu, se arată într-un comunicat al grupului, remis agenției MEDIAFAX.
Plângerea a fost depusă la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
„Funcționarii în cauză, a căror identitate nu a fost încă dezvăluită, au acționat în afara cadrului urmăririi penale, fără ca activitatea de interceptare să fi fost autorizată de un judecător și fără ca la adresa președintelui grupului Rompetrol să fi fost formulată, oricând pe parcursul anilor 1994 – 2006, vreo acuzație cu privire la fapte prin care ar fi atentat la siguranța națională a României”, se mai arată în comunicat.
SuRsa citată face referire la o serie de prevederi ale Legii siguranței naționale în forma pe care acest act normativ a avut-o înainte de 1 ianuarie 2004, pentru a susține cele afirmate. Astfel, interceptarea unei convorbiri telefonice putea fi aprobată dacă erau îndeplinite o serie de condiții cumulative.
Prima dintre prevederi este ca ofițerul SRI să dețină date convingătoare din care să reiasă că există o amenințare la adresa siguranței naționale a României, adică acțiuni care vizează știrbirea suveranității, unității, independenței sau indivizibilității statului român, pe cale armată, violentă sau sabotoare.
De asemenea, ofițerul SRI poate sesiza procurorul doar dacă se află într-un caz justificat, deci dacă datele deținute de acesta cu privire la existența unei amenințări la adresa siguranței naționale sunt serioase, grave și justifică restrângerea libertății constituționale a cetățeanului suspectat.
Pentru infracțiunea ce s-ar putea comite în legătura cu siguranța națională, urmărirea penală se pornește din oficiu, iar interceptarea este utilă pentru aflarea adevărului. Abia după ce verifică toate aceste condiții, procurorul competent poate autoriza efecturea interceptărilor, susține grupul Rompetrol.
De la 1 ianuarie 2004, cadrul normativ a fost modificat, astfel încât ascultarea convorbirilor unei persoane poate fi realizată numai cu autorizarea motivantă a instanței (hotărâre judecătorească – n.r.), la cererea procurorului. Autorizarea poate fi acordată doar pentru o perioadă de 30 de zile, care poate fi prelungită cu încă o lună, fără ca durata totală a interceptării să depășească patru luni.
Sursa citată arată că, din declarațiile directorului SRI, Radu Timofte, făcute miercuri, după audierea sa de către comisia de specialitate a Parlamentului, reiese ilegalitatea interceptărilor telefoanelor lui Dinu Patriciu. Timofte a spus că telefoanele lui Patriciu au fost interceptate timp de un an și trei luni, iar că interceptările s-au făcut pe baza unor mandate ale „autorităților competente” și că cele mai multe dintre informațiile obținute în urma acestor interceptări au fost transmise Parchetului.
„Este de notorietate faptul că urmărirea penală împotriva lui Dinu Patriciu a început în martie 2005. În aceste condiții, nefiind începută în 2003 urmărirea penală împotriva sa și, cu atât mai puțin, sub aspectul săvârșirii vreunei infracțiuni împotriva siguranței naționale, interceptarea convorbirilor sale nu poate fi decât ilegală”, se mai arată în comunicat.
Potrivit Rompetrol, mandatul de interceptare emis de procuror în 2003 nu a fost valid și nici interceptarea convorbirilor telefonice ale lui Dinu Patriciu în cursul lui 2004 nu a fost legală, mai ales că se adaugă și lipsa unei autorizații emise de un judecator imparțial și inamovibil.
„Acuzațiile aduse lui Dinu Patriciu și aduse la cunoștința publicului printr-o mediatizare excesivă, pe calea comunicatelor procuraturii, de cele mai multe ori emise chiar și înainte de aducerea învinuirilor la cunoștința învinuitului, sunt de natură strict comercială și nu au fost probate în nici un fel”, se mai spune în comunicat.
Potrivit sursei citate, acuzațiile inițiale de corupție în procesul de privatizare a rafinăriei Petromidia – la care ulterior s-a renunțat – au fost urmate de cea privind deturnarea de fonduri, la care, de asemenea, s-a renunțat ulterior.
