Plăcerea bolnavă a unui îmbogățit din România

Printre indivizii care au dat lovitura în România ultimilor ani și s-au umplut de parale pe căi lăturalnice sunt unii care manifestă plăceri foarte ciudate. Chiar patologice, aș putea spune. În spatele acestor bucurii bolnave, se ascunde o grămadă de complexe, care ar putea asigura psihiatrilor un bun material de lucru.
Am cunoscut pe unul dintre aceștia, care a făcut avere spălând banii unui șef al partidului minorității maghiare. Nu mint, un prieten bun din serviciile secrete mi-a confirmat bănuiala, explicându-mi în amănunt și procedeul prin care cel în cauză și-a umflat contul bancar. În paralel cu contul bancar, și-a umflat și contul ponderal, ajungând de la greutatea de 75 de kile la frumoasa avere supraponderală de 140.
Acum, omul are în plan o operație de strâmtare a stomacului, care costă un mizilic de 7.000-8.000 de euro. Bani aruncați pe fereastră, fiindcă se va reface curând la dimensiunile generoase dobândite printr-o muncă susținută cu lingura și furculița. Cu timpul, stomacul său va ajunge ca o minge de fotbal, pe care o tot umfli și-o dezumfli, până când nu mai e bună decât de aruncat.
De fațadă, individul deține câteva firme, numărând câteva sute de angajați. Ei bine, știți care e plăcerea lui cea mai mare, în afară de a turna în el crăpelniță cu tona? Să dea oameni afară, să-i concedieze când aceia nu se așteaptă deloc. Să le caute nod în papură și să-i anunțe din senin că și-au pierdut locul de muncă. Desigur, ar putea să pună pe cineva să-i anunțe că sunt concediați, dar așa ceva un sadic adevărat nu are voie să rateze.
Expresia de durere, de disperare, chiar de groază a acelora rămași din senin pe drumuri îi provoacă subiectului nostru o fericire juisantă. Egală cu aceea din sufletul unui meloman, când i se cântă o pagină măiastră de Beethoven sau Schubert.
E o plăcere de călău, de diavol împielițat, dar o plăcere perfect adaptată vremurilor sadice pe care țara noastră le parcurge.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.