Placebo a cântat la Arene pentru „the ladies and gentlemen of Bucharest”

Formația britanică Placebo a reușit, duminică seară, să umple Arenele Romane din București, adunând peste 5.500 de oameni în tribune și alte câteva sute la intrare, cei din urmă strânși în speranța că vor mai găsi bilete, chiar dacă acestea s-au epuizat cu câteva zile înainte de data concertului.
De ce a fost Placebo un așa mare succes? Formația nu are un mare hit aflat în difuzare la radiouri și nici cel mai recent album, „Meds”, nu a fost apreciat de critici ca fiind cel mai bun material de până acum, însă trupa a adunat de-a lungul timpului o bază mare de fani și și-a construit un renume de formație cu show-uri live bune. Mai mult, carismaticul vocalist Brian Molko afișează o sexualitate ambiguă care atrage atenția tuturor celor care îl urmăresc, iar în combinație cu piesele pasionale și cu atmosfera rock, spectacolul trupei – formată din bisexualul Molko, homosexualul Stefan Olsdal și heterosexualul Steven Hewitt – se dovedește a fi o reușită.
Chiar și după mai bine de o oră de la deschiderea porților de la Arenele Romane, o mare de oameni aștepta la intrare, îngrămădiți în față sau răspândiți până departe, pe aleile parcului Carol.
Placebo nu a reușit doar să umple până la refuz Arenele, ci a adunat și un public eterogen, chiar dacă majoritar tânăr: adolescenți cu teniși și freze haioase, directori corporatiști în costumație de weekend, rockeri mai suparați în uniforme negre, dar și câteva copii fidele de Molko – cu pielea albă, părul brunet tuns scurt și ochii albaștri înnegriți cu creion.
Coadă nu a fost însă doar la intrare, ci și la singurul stand cu răcoritoare vizibil. Odată cu intrarea în scenă a celor de la AB4, care au cântat în deschiderea Placebo, spectatorii au fost informați și de existența unor chioșcuri în balcoanele tribunelor.
După aproximativ 30 de minute de muzică AB4 și altă jumătate de oră de așteptare, Placebo a intrat pe scenă. Era în jurul orei 21:40 când Stefan Olsdal și-a făcut apariția cu o țigară în colțul gurii, urmat de Brian Molko și de Steven Hewitt.
Prima piesă a show-ului a fost „Infra-red”, urmată de „Meds” și „Because I Want To”. Abia după ce a încheiat prima serie, Molko, îmbrăcat în jeans, cămașă albă, vestă și cravată neagră și machiat în stilul caracteristic, a salutat „the ladies and gentlemen of Bucharest”.
– Spectacolul a fost ilustrat cu proiecții video care se derulau în spatele formației
Odată cu piesa „Black Eyed”, publicul a explodat în aplauze pe ritmul melodiei, reacționând la fel și atunci când solistul mai arunca câte un „Mulțumesc”. Chiar dacă membrii trupei au fost destul de zgârciți în comunicarea cu spectatorii, show-ul a fost unul închegat, Placebo nefolosindu-se de trucuri comerciale care să câștige câteva aplauze în plus sau niște țipete mai puternice. Molko & Co. au agitat publicul suficient fie doar prin muzică, „atacând” instrumentele și interpretând cu entuziasm.
Cel puțin la fel de activ pe scenă ca și Molko a fost Olsdal, care pe toată durata concertului s-a plimbat fără stare dintr-un loc în altul, a schimbat chitara la fiecare piesă, dansând parcă cu ea. Unele dintre cele mai fierbinți momente au fost, desigur, atunci când Placebo și-a prezentat hiturile mai vechi și mai cunoscute – „Every You Every Me” și „Special K”.
Spectacolul a fost ilustrat cu proiecții video care se derulau în spatele formației. La fel ca și muzica Placebo, acestea erau un pic întunecoase, un pic poetice și foarte potrivite. Pe de altă parte, cele două ecrane montate de o parte și de alta a scenei nu au fost vizibile pentru marea parte a publicului aflat în tribune, acestea fiind amplasate prea jos și prea în lateral.
După o oră de show, formația s-a retras și s-a lăsat așteptată câteva minute bune înainte de a reveni în scenă pe ropote de aplauze și tropăieli pe scaunele din tribune. Între timp, doi membri ai echipei tehnice s-au ocupat de chitara lui Molko, cu care el a avut ceva probleme în timpul concertului. Scena, instalația de sunet și luminile folosite în concert au fost puse la dispoziție de organizatori, iar restul echipamentului a fost al formației.
La revenirea în scenă, ei au interpretat cover-ul piesei „Running Up That Hill” de Kate Bush și „Nancy Boy”, după care au reintrat în culise.
A doua revenire a însemnat piesa „20 Years” și încheierea unui spectacol ce a durat puțin peste o oră.
În final, Molko a mai mulțumit o dată acelor „ladies and gentlemen of Bucharest” de la Arene, prezentându-se pe sine și pe colegii săi ca fiind „the ladies and gentlemen of Placebo”.
Potrivit organizatorilor, cei de la Placebo s-au dus după concert direct la hotel, iar luni dimineața au plecat spre Budapesta, unde seara urmează să susțină un alt spectacol, la Sziget Fest.