Pizza și fonduri europene cu ketchup

Pizza e un sortiment de crăpelniță inventat cu un minim efort de creație de un bucătar italian leneș. Da’ leneș, de dormea pe el.
Să meșterești o pizza nu cere niciun efort fizic sau cerebral. E la mintea cocoșului. Într-un aluat, torni ce-ți pică la mână. Felii de salam și de roșii, de brânză împuțită și de ceapă care poate fi și degerată. Chiar și niște cuie ruginite merg, ba uneori dau un gust deosebit. Bagi totul la cuptor și aștepți. Când scoți, torni cu nemiluita ketchup dulce sau iute. Și bagi în tine, până îți curge din gură. Merge cu bere și coca-cola. În niciun caz cu apă plată, care poate fi, cum știm, fatală.
Fiind un soi rudimentar de crăpelniță, pizza s-a lipit intim de sufletul neamului nostru. Nici tochitura nu are așa o priză. Dacă ne facem pe zi ce trece mai umflați, mai rotunzi, mai balonați și mai bolnavi, o contribuție însemnată are și pizza, în mod cert.
Că suntem tot mai atașați de pizza o dovedește și meritoriul loc șase, ocupat de un român din Bistrița la „Campionatul mondial de jonglat cu pizza”, desfășurat recent la franțuzescul Paris. Era imposibil să nu existe și un astfel de sport. Îl așteptăm și la olimpiadă.
Bistrițeanul – de loc exact din orașul Beclean – se pare că n-a avut mereu bani destui să-și cumpere pizza, ca să se antreneze cu aluatul ei la jonglerii. De antrenat – recunoaște el cu sportivitate – s-a antrenat mai mult cu mileurile mamei sale. Pe care sper că nu le-a mâncat la sfârșit, cu mult ketchup și bere pe săturate.
Îl felicităm și noi călduros pe vrednicul sportiv. Dar, cu tot respectul pentru performanțele sale, avem jucători capabili de jonglerii mult mai spectaculoase. De pildă, avem specialiști în jonglerii cu funcții bănoase în guvern, cu funcții speciale pentru marii incompetenți ai țării. Dar mândria noastră națională o constituie maeștrii în jonglerii cu fonduri europene, pe care acum le vezi, ca peste trei secunde să dispară fără urmă.
Ăștia da campioni!
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.