Când spuneam că răsăriții echipei noastre naționale, Mutu și Chivu, se vor întrebuința puțin spre deloc la amicalul cu Croația, nu mă așteptam chiar la o situare atât de categorică la capătul „deloc” al intervalului. Așadar, din varii motive, mai mult sau mai puțin plauzibile, cei doi sar peste amicalul cu Croația, pe care am ales-o, cică, pentru asemănarea jocului său cu al Serbiei. Făcând și noi același lucru, adică privind în zare către partida din martie, cea care contează cu adevărat, dacă nu va ieși bine, Mutu și Chivu vor fi primii puși la zid, și de ziariști, și de suporteri. Aici, prin atitudinea împăciuitoare neobișnuită pentru persoana sa, Pițurcă și-a asigurat evacuarea „prin spate”, lăsându-le paratrăznetul în mâini lui Mutu și Chivu. Lobonț spune că am mai jucat fără cei doi și că trebuie să ne descurcăm și fără ei. Da, am jucat cu Lituania și ne-am descurcat de ne-au mers fulgii. Sucite și convocările lui Pițurcă, după cum e omul. Dacă lăsarea lui Marius Niculae la vatră o consider salutară, dintotdeauna gura spurcată bătând posteriorul, în schimb, este de rău augur ignorarea clujeanului Mureșan, considerat la unison marele câștig al naționalei după jocul cu Franța, lucru confirmat cam cu jumătate de gură de însuși Pițurcă la conferința de presă de atunci. Norocoasă convocarea de ultim moment a lui Varga, sper să fie așa și în continuare, căci „studentul” este un jucător care merita de mult timp să facă saltul.
Dar să trecem în revistă și artileria grea. N-are cum să fie vorba de noi, ci de două amicale transcontinentale de zile mari: Brazilia – Italia (deja cunoașteți rezultatul când citiți aceste rânduri) și Franța – Argentina! Iar ca răsfățul să fie deplin, Spania-Anglia.
