Pisici

Săptămâna trecută am scris despre gâște. Azi, despre pisici. Mă obligă calendarul evenimentelor internaționale, fiindcă, după cum notifică Agerpres, la 8 august se sărbătorește oficial ziua mondială a pisicii. Marelui prieten al omului, câinelui, nu i s-a hărăzit întru omagiere o dată anume din calendar, dar mâța, mai misterioasă, mai ascunsă și mai parșivă, a tors pe lângă mai marii lumii și, cum-necum, a obținut-o. O spun de la bun început: am avut pisici, am pisici, voi avea pisici (nici de câini nu duc lipsă). Oricum, am ajuns de pomină, fiindcă din pricina lor plecăm de acasă cu rândul, când eu, când nevastă-mea, nu cumva să-i lăsăm o clipă fără necesara veghe și ocrotire părintească.
Pe motanul meu titular actual îl cheamă Claxon și-a fost astfel botezat fiindcă a „claxonat” disperat în niște bălării două zile și-o noapte. Mă-sa a fătat cinci la noi în pod, patru i-a dus în siguranță cine știe pe unde, iar pe al cincilea, inexplicabil, l-a cărat în direcție opusă și l-a abandonat acolo: îi amintea, poate, un tată dezagreabil… L-am luat, l-am hrănit cu biberonul, și acum e ditamai personajul respectat în cartier: ne însoțește până la tramvai, ne întâmpină la întoarcere, doarme în prostie oricât și oricând, asigură, așa moțăind, serviciul de pază pe coama garajului, fugărește veverițele din brazi plutind din creangă-n creangă de parcă-i aripat, și-i în cele mai bune relații cu cățelușa Tanța (de fapt, o ignoră suveran). Nu-i scandalagiu cum se arată a fi pisoi mult mai elevați și cu genealogie de invidiat – vezi cazul vecinilor din Downing Street, unde-i etern, violent și crâncen război între motanul Larry al premierului Theresa May și Palmerston, încadrat ca vânător de șoareci la Ministerul de Externe – scandal în care se implică, desigur, și noii locatari din zonă, motanii Gladstone de la Finanțe și Cromwell, acum cazat în reședința prim-ministrului. Cum să-l accepte Larry, care-și face conștiincios datoria acolo încă din 2011?…
Se zice că pisicile au fost aduse în Europa de corăbii feniciene încă înainte de Hristos. În Egipt erau la mare cinste și onor: s-au găsit mâțe mumificate în sicrie de jad, înconjurate de șoareci împăiați, să aibă mâncare pe lumea cealaltă. În celălalt capăt al lumii, în China, n-am știut cum să ocolesc mai degrabă și cât mai pe departe restaurantul de lux din Xien specializat în preparate din carne de pisică, în vreme ce la antipod, americanii susțin că din pricina instinctului ucigaș al micilor feline au dispărut 33 de specii de pe suprafața pământului, conchizând (vezi Raportul Marra) „că pisicile reprezintă cea mai importantă amenințare la adresa faunei sălbatice a SUA” și vorbind despre omorârea în fiecare an de până la 3 miliarde de păsări și zeci de miliarde de mamifere. Concluzia este patetică: „Sperăm că cercetarea noastră va reprezenta un semnal de alarmă pentru politicieni și oameni de știință, permițându-le să conștientizeze amploarea acestui fenomen letal cauzat de pisici”. Să fie ținute numai în casă! Ca să vezi de unde venea marea primejdie!
Claxon prinde fluturi și muște; rar, aduce câte o păsărică galbenă-n cioc, abia căzută din cuib; n-o „compostează” și, de regulă, rămâne recuperabilă. Mamifere de unde, că n-am mai văzut un șoarece în Copou din studenție! Oricum, socot că altele-s marile primejdii pentru fauna pământului și, profitând de ziua mondială a pisicii, resping cu hotărâre cetățenească atacurile discriminatorii proferate la adresa speciei! Să se uite universitarii americani la setul „fotografiilor de aur” în care pozează cu pisici în brațe Hemingway, Camus, Faulkner, Huxley, Cocteau, Twain, Sartre, să vadă care-i locul felinei și cum este privit animalul în cele mai respectabile cărți ale lumii, de la T.S. Eliot la Hippolyte Taine, de la Bulgakov la Colette, de la Creangă la Balzac, de la Lewis Carrol la Blandiana, să admire pisicile pictate de Gauguin sau Manet – și abia după aceea să propună, oribil, sechestrarea delicatului animal la domiciliu. Cică, spune dr. J. Bradshaw în cartea „Cat sense”, pisica își vede stăpânul ca altă pisică, mai mare.” Ce altă dovadă de prețuire față de umanitate? Cum să nu iubim pisicile? Astăzi, Claxon va primi un prânz de gală.