Pirul (Agropyron repens) este o buruiană perenă care crește în culturi. Cu toate că, la prima vedere, pare o plantă nefolositoare, pirul are importante calități terapeutice.
Când și cum se recoltează: Pentru prepararea unor ceaiuri simple sau în amestec cu alte plante, de la pir se folosesc doar tulpinile subterane, numite și rizomi.
Acestea conțin zaharuri, insulină, substanțe mucilaginoase, saponozide și ulei volatil (cu proprietăți antimicrobiene), săruri de potasiu și siliciu, acid salicic, vitaminele A și B. Rizomii se recoltează primăvara, în lunile martie-aprilie, prin smulgere din pământ. Se scutură și se spală repede în curent de apă, substanțele active fiind solubile în apă. Se zvântă, se curăță de părțile aeriene și părțile depreciate și se pune la uscat. După uscare, se freacă într-o pânză aspră, pentru a se îndepărta resturile de rădăcini și teci de frunze, obținându-se rizomii de culoare galbenă, fără miros și cu gust dulceag. Se păstrează în săculețe de pânză.
Proprietăți terapeutice: Pirul este cunoscut, încă din vechime, pentru proprietățile sale diuretice, lucru confirmat și de către medicina modernă. Prin diureza pe care o produce, ameliorează bolile de rinichi și vezică, aduce o îmbunătățire în gută, reumatism, diferite boli de piele (dermatoze, eczeme, celulită) și chiar boli de ficat, mărind secreția biliară. Datorită siliciului pe care-l conține, este considerat ca un tonic și remineralizant al sistemului osos. Se mai recomandă în bronșite, răceli și gripă, deoarece produce transpirație, favorizând astfel scăderea temperaturii și eliminarea toxinelor din corp.
Forme de utilizare: Ceaiul de pir se prepară dintr-o lingură de rizom mărunțit, care se opărește sau se fierbe cu 250 ml apă. Se beau, zilnic, 2-3 ceaiuri îndulcite și călduțe.
Sursa: www.evenimentul.ro
