Pippo și eticheta greșită

Moment de inspirație maximă pentru Silvio Berlusconi, atunci când la somat pe Ancelotti să-l introducă pe Inzaghi din primul minut al finalei. Fără el în teren, cine știe ce s-ar fi putut petrece în această finală, memorabilă doar prin cele două reușite ale sale. Nu știu de ce, dar comentatorii români par a avea o chestie personală împotriva sa. Indiferent de televiziunea la care îl vedem evoluând și nu contează în ce competiție, Pippo este cel mai adesea catalogat de aceștia drept „oportunist” (în cel mai bun caz), cu o conotație absolut peiorativă, termenul fiind, în mintea lor, asimilat celui mai vechi, mai românesc și mai descalificant de „pomanagiu”. Adică unul care stă și iar stă „la pomană”, undeva în coasta apărării adverse, așteptând și iar așteptând mingea pe care eventual să o bage în poartă. În fotbalul românesc au existat de-a lungul timpului asemenea „pomanagii”, unii de-a dreptul notorii, precum Voinea sau Pașcovici de la Steaua ori Frățilă la Dinamo. Curios lucru, deși ratau cu carul, totuși au ajuns cu toții golgeteri. Și tot așa ar putea fi catalogat și celebrul Gerd Muller, dacă nu cumva chiar și Ronaldo. Numai că, exceptându-i pe comentatorii români, nimeni pe lume nu s-ar fi hazardat să-i numească astfel. Iar în ce-l privește pe Inzaghi lucrurile sunt încă mai diferite. V-ați uitat pe ecran în momentul schimbării „pomanagiului”, prin minutul 85 sau 87, parcă? Și dacă da, ați observat cât pontase la kilometrajul pe care (bună statistică!) îl afișează de la o vreme televiziunile care transmit cupele europene? Aud!?! Curat pomanagiu, nu? De unde ce concluzie tragem? Una singură, stimați telespectatori: că ăsta, „oportunistul” de Inzaghi, aleargă ca turbatul în căutarea oportunităților, că poate nici primul gol, ciudat cât încape, n-o fi fost tocmai întâmplător, iar cât privește al doilea, aici s-avem pardon. A fost o capodoperă, de la preluarea pe muchia ofsaidului, până la finalizarea de bijutier. Mai facem comparații? Încercăm să vedem cât fuge un Victoraș? Ori poate un Dănciulescu? Sau Mazilu? Toți mai tineri sau mult mai tineri decât „oportunistul” de 33 de ani. Iar dacă umblăm la procente, lui Pippo îi iese de 100% (2 ocazii, 2 goluri), în timp ce ăstora ceva cu zero, virgulă…! De fapt, deosebirea e alta: ăștia sunt harnici, devotați etc., iar ăla, pe lângă oportunist, e chiar fotbalist!