Arhiepiscopia Sucevei a avut dreptate atunci când a luat decizia de a interzice efectuarea de explorări geologice pe terenurile care aparțin lăcașurilor de cult. Hotărârea a fost luată după ce o companie s-a apucat să caute gaze în zona Mănăstirii Putna fără a avea acordul fețelor bisericești. Călugării de la Putna, unii dintre ei oameni cu multă școală, nu au putut fi convinși de reprezentanții firmei de prospecțiuni geologice că activitatea lor nu va dăuna grav mediului înconjurător. În loc ca, înainte de a se apuca de treabă, firma trimisă să caute gaz să bată la ușa Arhiepiscopiei, să spună ce vrea să facă și să ceară voie să se apuce de lucru, aceasta a trecut direct la fapte, stârnind indignarea fețelor bisericești de la mănăstirea unde este înmormântat Ștefan cel Mare, dar și cea a Înalt PreaSfinției Sale Pimen. Atât de tare s-a supărat Înaltul Pimen, încât pe 2 iulie, la slujba oficiată la Putna cu ocazia Sfântului Ștefan cel Mare, a spus că „Dumnezeu ne-a salvat de pericolele aduse de Uniunea Sovietică, și ne va salva, credem, dacă ne vom ruga cu toată smerenia, de pericolele aduse de politica Uniunii Europene” și a adăugat că „rău era în timpul regimului comunist ateu. Mai rău în timpul acestui regim, Uniunea Europeană”.
Probabil că spunând aceste lucruri, Pimen Suceveanul s-a referit, în principal, la „planul diabolic” privind explorările din zona Mănăstirii Putna, care iată ce înseamnă: „Sub pretextul că se caută resurse de energie verde (gaze – n.r.) și nu mai știu ce…, trebuie să sfredelească pământul, dar nu oricum, la adâncimi mari, otrăvind apele, izvoarele lăsate de Dumnezeu, pentru totdeauna. O crimă. O crimă! Un plan economic diabolic. Rugăciune la Dumnezeu ca să-i oprească din răutatea lor”.
Paralela făcută de Înaltul Pimen între Uniunea Sovietică și Uniunea Europeană este, după umila mea părere, exagerată. Mai ales în contextul în care în discuție se află niște lucrări cu care Uniunea Europeană nu are absolut nici o legătură. Cel puțin în această primă fază, e explorărilor. Ceea ce se întâmplă la Putna reprezintă aroganța unei firme românești care, având bani și, probabil, o companie străină puternică în spate, crede că-și poate permite orice. Inclusiv să-și bage sondele în el de pământ, fără a-și cere voie de la proprietarii acestuia. Pe de altă parte, observ că Pimen Suceveanul devine extrem de energic în momentul în care sunt afectate interesele Bisericii. O demonstrează cazul Putna, dar și lupta Arhiepiscopiei dusă cu Statul Român pentru 166.000 de hectare de pădure. În schimb, constat cu amărăciune că Înaltul Pimen tace foarte apăsat atunci când credincioșii sunt tratați cu spatele de guvernanți ori sunt victimele unor abuzuri săvârșite de mai marii zilei. O atitudine care poate fi înțeleasă doar dacă ținem cont de faptul că enoriașii contribuie la bunul mers al Bisericii cu numai câțiva lei obținuți din vânzarea găinii ori a peștelui de sticlă din sufragerie, în timp ce contribuția celor care ne conduc pe ultimul drum este mai mult decât consistentă. O contribuție care, totuși, provine din taxele și impozitele pe care le plătesc și enoriașii care participă la slujbele oficiate de Înaltul Pimen.
