D-ale primăverii: sunt în vizită la un amic. L-am găsit cocoțat în nucul din fața vilei. Vrea să taie ditamai creanga ce-i drămuiește soarele la fereastra camerei de zi. Mai are puțin și-o doboară; e nădușit, de jumătate de ceas hârșcâie cu un fierăstrău de mână, iar nucul, bătrân, uscat, încă-i tenace și nu vrea să se lase ciuntit. Observ că, taman ca-n poveștile cu Păcală, amicul șade tocmai pe craca ce-o taie. „Măi, Vasile, îți tai craca de sub picioare!” De regulă, amicul e pus pe contraziceri, orice-i spui începe cu „Nuuu, nu-i așa!” De data asta însă, îmi dă dreptate și se mută pe craca vecină. Cu ultimele rămășițe de energie, duce treaba la bun sfârșit: retezată, craca de un chintal se prăvale… peste Loganul lui, parcat dedesubt, la umbră. Păcală, ediția 2010!
*
Frământările din sectorul sanitar mi-au amintit spusele lui P.J. O’Rourke: „Dacă tu crezi că sistemul de sănătate e scump, stai să vezi cât o să te coste când va fi gratuit!”
*
Veți spune că am obsesii; poate, chiar așa-i. Ce să fac dacă, până mai ’an, spuneam, pe românește, „scrisoare semnată de cutare”, iar acum e-n curs de generalizare „scrisoare semnată de CĂTRE cutare”? De unde și de ce „către”, oameni buni? Dorința de a vorbi îngrijit și de a fi în bon-ton îi face pe cei puțin instruiți să imite exprimarea „elevată” de la radio, unde mai ales crainicii sportivi l-au împroprietărit prostește și ilegitim pe „către” lângă „de” și când e cazul și când, mai ales, nu e. Utilizând vorba lor preferată, adică „incredibil!!” (toate fleacurile petrecute pe gazon sunt „incredibile”!), trebuie să constatăm că prostioara s-a lățit ca pecinginea: mai toți „intelectualii” cu puțină știință de carte tuflesc imediat câte un parazitar „de către”, pe cât de inutil, pe atât de ridicol. Ca să nu mai vorbim de juna reporteriță pimpantă, șarmantă, rimelată, răs-fardată, care, la tv, cum a deschis gura, cum a trântit o tâmpenie nesancționată de moderator: „accidentatul avea douăsprezece ani”. Ce-o fi în capul acestor auto-intitulați „gazetari”? Ca să învețe românește o clasă de elevi, profesorul dă zeci de examene, trece verificări periodice, concursuri, asudă pentru obținerea gradelor didactice, în vreme ce pentru stâlcirea vorbirii nației la radio și tv nu-i nevoie de nici un atestat. Ajunge necuviința celui care nici nu știe, nici nu tace. Mă tem că mai necesară și mari urgentă decât Poliția Animalelor ar fi fost înființarea Poliției Limbii Române!
*
Cică s-ar fi descoperit alfabetul dacilor, grației cercetătoarei din Iași Viorica Enăchiuc, care a trudit două decenii la descifrarea scrierii așa numitului Cod Rohonczi” (după numele localității în Muzeul căreia se păstrează – Rohonz în maghiară, Rechnitz în germană, Rohunac în croată). Atenție, cele 448 de pagini sunt scrise cu cerneală… violetă! Potrivit autoarei spectaculoasei descoperiri, Codexul ar fi fost redactat în secolele XI și XII, în latina vulgară (daco-romana), cu caractere moștenite de la daci: „Sunt semne care au aparținut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective (…) dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului.” Codexul conține informații despre organizarea administrativă a Daciei, care se întindea de la Tisa până la Nistru și de la Dunăre până, în nord, la izvoarele Nistrului, discursuri, cântece, rugăciuni. Descifrarea manuscrisului a tentat sumedenie de cercetători, începând cu veacul al XIX-lea; toți au eșuat. Literele sunt asemănătoare celor grecești și celor feniciene; se scria de la dreapta spre stânga. Dna Enăchiuc crede că a izbutit să „spargă cifrul” și, drept probă, reproduce cântecul de luptă „Jurământul tinerilor blaki” (vlahi): „Cântecul cetății aud îndelung / Cu proorocirile șarpelui, fiindcă lovit / Vei fi”… ș.a.m.d. Dacă într-adevăr s-a izbutit descifrarea acestui text vechi de aproape 1000 de ani, cu precizări atât de clare privind cultura, geografia și istoria Daciei, atunci formidabilele revelații ar merita pe larg semnalate, analizate, discutate, popularizate. Numai că televiziunile noastre au în atenție cu totul alte cestiuni arzătoare (violuri, arestări, scandaluri, politicale…)
*
Invit respectuos sucevenii joi, 15 aprilie, orele 15, la Biblioteca Județeană „I.G. Sbiera”, unde se vor lansa un roman și o carte de eseuri, de comiterea amândorura fiind sigur și singur vinovat.
