Pilde creștine

Fratele neînsemnat
Într-o familie rămăseseră doar șapte frați la casă. Șase din cei șapte frați merseră la muncă, iar cel de-al șaptelea se îngrijea de gospodărie. Când cei șase frați se întorceau obosiți de la muncă, găseau casa aranjată, mâncarea gata pusă pe masă și totul era pus la locul său. Aceștia erau bucuroși și-l apreciau pe fratele lor. Unul din cei șase voia însă să fie mai deștept decât ceilalți și-i puse celui de-al șaptelea frate numele de `Leneșul`. El voia ca și acesta să meargă la treabă cu ei și să-și câștige astfel pâinea cea de toate zilele. Acest nume, din păcate, a avut priză la ceilalți frați ai săi. Deci l-au silit să-i însoțească la treabă. Astfel acești frați trăiră o experiență surprinzătoare. Când se întorceau obosiți de la treabă, nimeni nu-i întâmpina cu un zâmbet; nicio mână binevoitoare nu se îngrijea de cele ale casei; nicio masă nu era cu bucate așternută. Acum observară cât de rău procedară luând această misiune de la fratele lor. Simțindu-se cu musca pe căciulă, recunoscură fapta lor rea și hotărâră ca încă din ziua următoare cel de-al șaptelea frate să-și reia fosta misiune în primire. Fericirea pierdută a celor șapte frați se reîntoarse cu binecuvântările sale. Astfel și-au reluat traiul lor în liniște, pace și înțelegere.
Secretul prieteniei
„Bună ziua”, zise puiul de vulpe.
„Bună ziua”, răspunse politicos micul prinț, care se întoarse, dar nu văzu pe nimeni.
„Sunt aici, sub măr”, zise vocea.
„Ce drăgălașă!… spuse micul prinț. Cine ești tu?”.
„Sunt un pui de vulpe”, zise puiul de vulpe.
„Vino să te joci cu mine, îi propuse micul prinț. Sunt atât de necăjit…”.
„Nu pot să mă joc cu tine, zise puiul de vulpe. Nu sunt îmblânzit”.
„Ah, iartă-mă, exclamă micul prinț. Ce înseamnă „să îmblânzești?”.
„E o istorie de mult uitată, zise puiul de vulpe. Înseamnă „să stabilești legături…”.
„Să stabilești legături?”.
„Exact, zise puiul de vulpe. Pentru mine nu ești acum decât un băiețaș, precum o sută de mii de băiețași. Și nu-mi pasă de tine precum nici ție nu-ți pasă de mine. În ochii tăi nu sunt decât un pui de vulpe, la fel ca o sută de mii de alți pui de vulpe. Dacă însă mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic pe lume precum unic pe lume voi fi și eu pentru tine…”.
„Încep să înțeleg, zise micul prinț. Știu o floare care cred că m-a îmblânzit…”.
Dar puiul de vulpe reveni la ideea lui. „Știi, duc o viață monotonă. Eu vânez găini, oamenii mă vânează pe mine. Găinile seamănă între ele, ca și oamenii. Și mi s-a urât de toate. Dacă însă mă îmblânzești, viața mi se va lumina atunci ca o zi însorită. Voi recunoaște sunetul unor pași ce se vor deosebi de ai tuturora. Pașii altora mă fac să mă pitesc sub pământ. Pașii tăi mă vor chema afară ca o muzică. Privește! Vezi holdele acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. Grâul nu-mi trezește niciun interes. Holdele nu-mi sugerează nimic. Tu însă ai niște plete de culoarea aurului. Și ce minunat va fi când mă vei îmblânzi! Holda aurită mă va face să mă gândesc la tine. Și voi îndrăgi până și foșnetul vântului printre spice…”. Puiul de vulpe tăcu, privind stăruitor la micul prinț. „Te rog, îmblânzește-mă!”, zise el.
„Cu dragă inimă, răspunse micul prinț, dar nu dispun de timp. Trebuie să-mi găsesc prieteni și să cunosc o mulțime de lucruri”.
„Cunoști numai pe cine îmblânzești”, zise puiul de vulpe. Oamenii nu au timp să mai și cunoască ceva. Ei cumpără totul de-a gata de pe la negustori. Cum însă nu există negustori de prieteni, oamenii nu au prieteni. Dacă ții să ai un prieten, îmblânzește-mă!”.
„Și ce trebuie să fac?”, întrebă micul prinț.
„Trebuie să te înarmezi cu răbdare, zise puiul de vulpe. Mai întâi te așezi pe iarbă, uite-așa, la o anumită distanță. Eu mă uit la tine din coada ochiului, și tu nu scoți o vorbă. Limba seamănă discordie. Pe zi ce trece însă te vei da tot mai aproape…”.
Și micul prinț îmblânzi vulpea. Iar când veni timpul să plece…
„Ah! zise puiul de vulpe. Îmi vine să plâng”.
„Tu ești de vină, îi zise micul prinț. Eu n-am vrut să-ți cășunez niciun rău, tu m-ai rugat să te îmblânzesc”.
„Firește”, zise puiul de vulpe.
„Dar vei plânge!”, zise micul prinț.
„Firește”, zise puiul de vulpe.
„Atunci nu te-alegi cu nimic”.
„Ba da, zise puiul de vulpe, îmi rămâne culoare grâului… Iată secretul meu. Nimic mai mult: nu vezi bine decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi”.
„Esențialul este invizibil pentru ochi”, repetă micul prinț spre a nu uita…
„Iată secretul meu. Nimic mai mult: nu vezi bine decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi”.