Cei trei prieteni
Trei prieteni are omul. Unul din ei îl părăsește când moare. Acesta este averea. Celălalt îl părăsește când omul e coborât în mormânt. Sunt rudele. Și numai cel de-al treilea nu-l părăsește niciodată, ci-l întovărășește și dincolo de mormânt; este Domnul și Mântuitorul Hristos, Care merge și ne apără în fața Tatălui ceresc, cerându-I iertare pentru păcatele noastre.
Care dintre acești trei prieteni este cel mai bun?
Pomul, lumina și fierăstrăul
Un creștin, nu prea tare în credință, întrebă într-o zi pe un preot:
– „Nu pot înțelege, părinte, cum de nu este batjocorită și însulițată dumnezeirea Domnului Hristos, când păgânii i-au batjocorit și însulițat trupul?”
Părintele i-a răspuns:
– „Fiule, se întâmplă aici întocmai ca și cu pomul luminat de soare. Când tai pomul, oare tai și lumina din jurul lui? Nu. Așa e și cu Mântuitorul. Oamenii puteau să-I batjocorească trupul Său de om, dar nu și pe Dumnezeu Care sălășluia în El.
Cum scăpăm de lenevie?
Într-o zi a venit la Sfântul Macarie un om și i s-a plâns:
– „Ce să mă fac, cuvioase, că mă supără gândurile și mă îndeamnă la lenevie?”
Iar Macarie i-a răspuns:
– „Zi așa gândurilor tale: eu viețuiesc aici pentru Iisus Hristos…”
Și astfel făcând, omul acela a scăpat de lenevie.
Dragostea tatălui pentru copil
– „Nu înțeleg cum S-a jertfit Mântuitorul pentru noi”, zicea într-o zi un om către altul.
Cestălalt, fiind mai zidit în învățătura Domnului, i-a povestit așa:
– „Într-o țară depărtată, în vremea unei revoluții, un tânăr a fost condamnat la moarte. Tatăl său ca să-l scape, s-a furișat în temniță și dându-se drept fiul său, de vreme ce avea întocmai același nume cu el, l-a liberat pe fiu și a doua zi a mers el la moarte. Atâta dragoste a avut tatăl pentru fiul său, încât, ca să-l scape cu viață, a primit el moartea în locul fiului. Asemenea este și cu jertfa Mântuitorului nostru. Ca să ne dea viață bună și curată, S-a jertfit El pentru noi, cu atâta condiție: să-i urmăm învățătura…”
Omul cel slab în credință a înțeles, și de atunci s-a întemeiat și el mai cu putere în învățătura Mântuitorului nostru.
Împăcarea celor răzvrătiți
Un împărat avea o întinsă împărăție.
Intr-o zi, supușii unui ținut întreg se răzvrătiră împotriva împăratului.
Se ținu atunci un sfat mare.
Unii sfetnici ziseră că să se pornească război împotriva răzvrătiților, alții ca să li se dea pedepse grele.
Singur fiul împăratului, zise:
– „Tată, lasă-mă să mă duc eu la ei. Cred că prin răbdare, bunătate și iubire, să-i aduc iarăși la ascultare.”
Tatăl răspunse:
– „Tu ai dreptate, fiul meu.”
Și fiul a plecat și, făcând așa precum a zis, a împăcat pe cei răzvrătiți.
Împărăția întinsă e lumea, împăratul e Dumnezeu, cei răzvrătiți împotriva împăratului suntem noi, iar fiul împăratului e chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos; prin jertfa Lui de iertare și dragoste, ne poate împăca cu Dumnezeu, dându-ne astfel mântuirea din păcate.
„Vreau să slujesc celui mai tare…”
Era un om, care s-a hotărât să stea în slujba „celui mai tare…”
A mers, așadar, și s-a pus în slujba primarului din sat. Dar după puțin, a aflat că primarul stă la ordinele prefectului. A aflat însă că și acesta știe de poruncile ministrului. A mers și i-a slujit acestuia. Dar nu după multă vreme, a aflat că peste ministru, mai mare este împăratul. A purces la el, și s-a pus în slujba lui, ca fiind cel mal tare decât toți.
Dar într-o zi, omul a auzit din gura împăratului că și acesta se teme de diavol și de puterea lui.
Atunci, omul nostru s-a lăsat de slujba împăratului și căutând pe diavol, s-a făcut lui slugă.
Într-o zi însă, omul a auzit pe diavol zicând: „Ce tare aș fi eu, dacă, n-ar fi Iisus Hristos!”
Aflând aceasta, omul s-a gândit să se pună în slujba lui Hristos. A început așadar să-L caute…
Și pe când mergea pe cale, iată că a întâlnit pe un bătrân, care i-a zis: „Vrei să afli pe Hristos? Haide cu mine.”
Și l-a dus în casa văduvei, – în sălașurile orfanilor, în spitale, în închisori – și arătându-i pe cei ce sufereau, i-a zis: „De vei sluji acestora, lui Hristos vei sluji…”
Și de atunci omul acesta a aflat „pe cel mai tare” și a rămas pentru totdeauna în slujba Lui.
(Fragmente din Viața creștină în pilde de Al. LASCAROV-MOLDOVANU)
