Pilde creștin-ortodoxe

1. Cel mai simplu lucru
Odată, o femeie cochetă îl întrebă pe un înțelept cum de este posibil să creadă oamenii în înviere. Probabil se aștepta ca înțeleptul să se simtă a fi incapabil de a da un răspuns. Dar el îi răspunse respectuos: „Doamnă, învierea este cel mai simplu lucru din lume. Acela care i-a creat o dată pe oameni, poate să-i creeze și pentru a doua oară”.
2. Pâinile din piatră
A fost odată o femeie foarte sărmană, care avea trei copii, și o femeie foarte bogată, care avea de asemenea trei copii. Cea bogată era așa de zgârcită, că niciodată nu dădea ceva de pomană și celei sărace. Într-o zi, femeia săracă nu avea din nou pâine pentru cei trei copii ai ei. Și copiilor le era foame. Atunci femeia săracă merse la cea bogată și-i spuse: „Dă-mi, te rog, o pâine pentru copii. Suferă cumplit de foame!”. „Nici eu nu am pâine, îi spuse femeia bogată. Cum să-ți dau ție?”. „Dar tu ești bogată, spuse ea, sigur că mai ai niște bucăți de pâine uscată în dulap”. „Nu, spuse bogata. Dacă am chiar și numai o bucățică de pâine, atunci Dumnezeu s-o transforme în piatră!”. Și săraca plecă cu lacrimi în ochi. După ce plecă femeia săracă, bogata le spuse copiilor ei: „Acum vă voi da câte o felie de pâine cu unt”. Și merse la dulap să ia pâinea. Dar toate pâinile din dulap erau pietre. „Asta nu face nimic”, spuse femeia bogată. Le dădu copiilor bani și un coș și le spuse: „Mergeți, copii, la brutar și cumpărați trei pâini proaspete!”. Copiii merseră, dar trecu mult timp până se reîntoarseră. „De ce ați stat așa de mult?”, întrebă femeia bogată. „Mamă, îi spuseră copiii, coșul de pâine era îngrozitor de greu”. Femeia deschise coșul și constată că și aceste pâini se transformaseră în pietre. Atunci se sperie. Numaidecât merse la brutar și cumpără pâine și prăjituri pentru femeia săracă. Îi duse, de asemenea, făină, carne și unt. „Femeie, îi spuse ea, de acum înainte nu voi mai fi egoistă niciodată. Dumnezeu a transformat toate pâinile mele în piatră. Ce bine ar fi dacă ele s-ar reface în pâini pentru a le putea mânca cu fii mei!”. Apoi femeia bogată se duse acasă. Și iată, toate pietrele deveniră din nou pâini. Așa femeia bogată deveni bună față de cei săraci.
3. Minunea de neînțeles
Un om care-și bătea joc de credință veni la un preot și-l întrebă: „Cum este posibil ca pâinea și vinul să se transforme în Trupul și Sângele lui Hristos?”. Preotul îi răspunse: „Dacă corpul tău transformă hrana, pe care o mănânci, în carne și sânge, de ce să nu poată face Dumnezeu acest lucru?”. Omul nu se dădu bătut: „Cum este posibil ca să fie Hristos întreg în Sfânta Împărtășanie?”. Preotul îi răspunse: „Un peisaj care se află înaintea ta este așa de întins, așa de mare, iar ochii tăi așa de mici. Și totuși imaginea acestui peisaj mare este în ochii tăi. De ce să nu fie atunci posibil ca sub chipul Sfintei Împărtășanii să fie prezent Hristos întreg?” Omul îi mai puse o întrebare: „Cum poate să fie prezent Hristos în același timp în toate bisericile voastre?”. Preotul luă atunci o oglindă, lăsă ca el să se uite în ea, apoi aruncă oglinda pe jos și spuse: „Acum și tu poți să vezi imaginea ta, în același timp, în fiecare din aceste bucăți de oglindă!”