Astăzi, Drancy nu mai înseamnă decât o stație marginală pe linia metroului parizian. Însă pe timpul ocupației fasciste, la Drancy se înființase un lagăr intermediar, unde evreii din Paris erau adunați, înainte de a fi expediați la Auschwitz, de unde, cum se știe, ieșeau pe coș.
La Drancy a ajuns și moldoveanul nostru Benjamin Fondane – eseist, poet, dramaturg, filozof, pictor și scenarist – cunoscut în literatura română sub numele de B. Fundoianu. Fondane locuia de fapt în zona neocupată a Franței, dar venea la Paris o dată la două săptămâni, pentru a-și procura hrana fără de care nu putea trăi: cărțile.
La 3 martie 1944, cineva l-a denunțat însă și a fost arestat împreună cu sora sa, actrița Lina Fundoianu-Pascal. La 30 mai, cam pe timpul ăsta deci, a fost îmbarcat în penultimul transport spre Auschwitz, al 75-lea. A fost trimis în camera de gazare la 3 octombrie, cu o lună înainte de a împlini 46 de ani, pe când trupele de eliberare se aflau la doar 130 de kilometri depărtare de lagăr.
Numele lui Fondane este gravat pe frontispiciul Pantheonului, alături de ceilalți 167 oameni de cultură care s-au jertfit în mișcarea franceză de Rezistență. Poate că ar mai fi de amintit rândurile scrise de Cioran despre Fondane, recunoscând că nu poate trece pe lângă fosta lui locuință, fără o strângere de inimă.
Dincolo de toate acestea, cumplita poveste a moldoveanului parizian Fundoianu-Fondane este iluminată de o extraordinară frumusețe umană.
Fiindcă Fondane, în urma demersurilor asidue ale influenților săi prieteni, a avut ocazia de a fi eliberat din lagărul de tranzit de le Drancy. Numai că nu a vrut să-și lase sora singură, ignorând astfel oportunitatea ivită.
Cum spuneam, el și sora sa au fost împreună arestați și duși la Drancy. Împreună au fost ulterior transportați la Auschwitz, împreună au sfârșit în camerele de gazare. Împreună au ieșit apoi pe coșuri, ținându-se de mână, ca doi frați buni ce erau.
