Dumnezeu este Creatorul și Stăpânul a tot ceea ce există. După ce a terminat creația, nu a părăsit-o ci îi poartă de grijă neîncetat.
Omul, care este mai presus de toată creația, nu are nimic de la sine sau prin puterile sale. Totul, chiar și viața le are primite în dar de la Dumnezeu. Încă din momentul nașterii noastre, El ne înzestrează cu diverse daruri, cum ar fi: inteligență, voce frumoasă, frumusețe și alte diferite talente. Ținând cont de puterea fiecăruia de a le folosi, Dumnezeu le împarte: unora mai mult iar altora mai puțin.
Fiecare om are datoria/obligația de a le folosi și înmulți/îmbunătăți, pentru binele său și al semenilor, știind că Dumnezeu le cere aceasta și îi și va judeca pentru felul cum și-au folosit darul. De la cei care au primit mult, așteaptă mult, iar de la cei care au primit mai puțin, atât cât pot da aceștia.
Omul leneș ține aceste daruri “îngropate”, nu le folosește nici pentru sine, li nici pentru cei din jur. Acest refuz, de a le înmulți pentru folosul semenilor noștri, este un păcat mare, pe care Dumnezeu îl pedepsește.
Pentru a înțelege acest subiect mai bine, Mântuitorul le-a spus oamenilor următoarea pildă:
“14. …un om, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui și a plecat.
16. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanți a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți.
17. De asemenea și cel cu doi a câștigat alți doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său.
19. După multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și a făcut socoteală cu ele.
20. Și apropiindu-se cel care luase cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat, iată alți cinci talanți am câștigat cu ei.
21. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
22. Apropiindu-se și cel cu doi talanți, a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat, iată alți doi talanți am câștigat cu ei.
23. Zis-a lui stăpânul: Bine, sluga bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
24. Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat.
25. Și temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.
26. Și răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană și leneșă, știai că secer de unde n-am semănat și adun de unde n-am împrăștiat?
27. Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, și eu, venind, aș fi luat ce este al meu cu dobândă.
28. Luați deci de la el talantul și dați-l celui ce are zece talanți.
29. Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua.
Iar pe sluga netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.”
Avem obligația să folosim darurile primite de la Dumnezeu, împărtășindu-le și semenilor noștri, și să ne ferim de a ne mândri cu talentele și calitățile noastre. De asemenea, nu trebuie să disprețuim pe cei care nu sunt atât de înzestrați, pentru că ceea ce avem nu este meritul nostru ci dar de la Creatorul nostru. La Sf. Liturghie preotul zice: “Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate”.
Și să nu uităm niciodată cuvintele Sf. Apostol Pavel, care le scrie locuitorilor din Corint: “…trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveți de la Dumnezeu …voi nu sunteți ai voștri” (I Corinteni 6:19).
