Pilda „Fiului risipitor”

La Sfânta Liturghie de duminică în toate bisericile ortodoxe se va citit Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca (cap.15, vs.11-32) în care ni se prezintă „Întoarcerea Fiului risipitor”:
„Zis-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii. Și a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: tată, dă-mi partea care mi se cuvine din avere; atunci el le-a împărțit averea. Dar, nu după multe zile, feciorul cel mai tânăr, strângându-și toate, s-a dus într-o țară depărtată; și acolo și-a risipit toată averea, viețuind în desmierdări. Și, după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să fie în lipsă. Și, ducându-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei țări și acesta l-a trimis la țarinele sale să pască porcii. Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele ce mâncau porcii, însă nimeni nu-i da. Dar, venindu-și în fire, a zis: câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier de foame! Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi. Și, sculându-se, a venit la tatăl său. Iar pe când era încă departe, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă; și, alergând, a căzut pe grumajii lui și l-a sărutat. Atunci i-a zis feciorul: tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slujitorii săi: aduceți haina cea mai bună și-l îmbrăcați; puneți inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui; apoi aducând vițelul cel îngrășat îl junghiați. Să mâncăm și să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat. Și au început să se veselească. Iar feciorul lui cel mai mare era la țarină; când s-a întors și s-a apropiat de casă, el a auzit cântece și jocuri. Atunci, chemând pe unul din slujitori, l-a întrebat: ce înseamnă acestea? Iar acela i-a răspuns: fratele tău a venit și tatăl tău a junghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos. Și s-a mâniat și nu voia să intre; dar tatăl lui, ieșind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată n-am călcat porunca ta; și mie tu nu mi-ai dat nici un ied, să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care a mâncat averea ta cu desfrânatele, ai junghiat pentru el vițelul cel îngrășat. Însă tatăl i-a zis: fiule, tu în toată vremea ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt, se cuvenea însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat.”
Pilda „Fiului risipitor” ne îndeamnă să ne pocăim mai mult de păcatele noastre
„Evanghelia este, în același timp, Evanghelie a iertării păcătosului pocăit și a îndreptării credinciosului neiertător. Pilda „Fiului risipitor” a devenit model de pocăință pentru toți oamenii, dar mai ales pentru cei care devin monahi. De aceea, troparul slujbei de călugărie este o rugăciune de pocăință a Fiului risipitor. Conținutul acestui tropar se află și în sedealna de la Utrenia Duminicii Fiului risipitor. Deci, este o cântare de pocăință inspirată din Evanghelia Fiului risipitor. Pilda „Fiului risipitor” ne îndeamnă să ne pocăim mai mult de păcatele noastre și să ne împărtășim mai des cu Sfânta Euharistie pentru a ne bucura de primirea iertării, de înnoirea vieții și de lucrarea harului lui Hristos Cel Răstignit și Înviat în noi”.
Evanghelia ne arată că păcatul și moartea sunt accidente ale falsei libertăți
„Sfânta Evanghelie ne arată, de fapt, că păcatul și înstrăinarea omului de Dumnezeu nu sunt stări firești, ci nefirești, chiar dacă, uneori, oamenii ajung să se obișnuiască a păcătui atât de mult încât păcatul este privit a fi ceva firesc sau normal, iar moartea ca fiind un fenomen natural. Însă, din punct de vedere duhovnicesc, păcatul și moartea nu sunt naturale sau firești după voia lui Dumnezeu, ci sunt „natură căzută”, accidente ale falsei libertăți a omului ca înstrăinare de Dumnezeu și cădere din comuniunea cu El, așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel când zice Plata păcatului este moartea (Romani 6, 23)”.
(Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sursa: Basilica.ro)