Pildă de mărturisire, vocație și slujire

Biserica „Madona Dudu” din Craiova a slujit cu ceva timp în urmă un preot care, deși n-a apucat libertatea postdecembristă, a trăit și a propovăduit cu toată ființa adevărul euharistic, împărtășindu-l credincioșilor săi prin slujirea și activitatea pastorală. Este vorba de preotul Ioan Iordache, reprezentant de seamă al unei generații cu totul aparte de sacerdoți, mesageri ai vechilor valori ortodoxe și naționale sub opresiunea comunistă.
Locul în care sunt căutate frumoasele exemple de viață, credință, dăruire și libertate nu poate fi parcă mai potrivit decât Biserica. Numai aici omul liber poate învăța cu adevărat ce înseamnă libertatea, cum să o folosească drept și fără să o irosească. În învățăturile Sale, Mântuitorul Hristos leagă valoarea libertății de cuvântul evanghelic, amintindu-ne că „adevărul ne va face liberi” (In. 8, 32).
Au trecut mai bine de două decenii de când respirăm, gândim, sperăm și iubim cu o libertate pe care o folosim totuși cu atâta zgârcenie. Căutăm în jur fără să vedem pe nimeni și suntem parcă mai străini ca niciodată. Dincolo de acestea, suntem strigați pe nume de Cineva care ne iubește fără îngrădire și cu toată libertatea în care suntem. El este Dumnezeul inimii noastre, al adevăratei libertăți în care suntem cu adevărat liberi, Hristosul Cel ce „S-a făcut om pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”. Pentru libertate au luptat și s-au jertfit cei de dincolo de veac, părinți și frați ai noștri, dreptmăritori creștini, din toate timpurile și din toate locurile. Mulți dintre ei s-au jertfit pentru Adevărul care aduce libertate, semănând cuvântul sfânt în lume pentru trezirea conștiințelor celor adormite. Nu au rămas nepăsători la opresiunile unui regim care îngropa tinerețea în nepăsare și ură, ci au propovăduit pe Domnul libertății chiar cu prețul propriei libertăți.
„Un trio de mare fior estetic”
În istoria recentă a Bisericii Olteniei s-au înscris numeroase exemple de oameni cu adevărat liberi. Între ei se numără și preotul Ioan Iordache, fost slujitor la Catedrala „Maica Precista-Dudu” din Craiova. El face parte din generația de aur a sacerdoților de școală veche din Cetatea Băniei. La Biserica „Maicii Domnului de la Dud”, lumea și-l amintește și astăzi. Chipul părintesc și blând, împodobit cu privire catifelată de cărturar, cucernicul preot brăzdează anii statornicindu-se permanent în inimile credincioșilor săi „mai tineri”. Nici frații de la Sfântul Altar nu l-au uitat, pomenindu-l alături de robii lui Dumnezeu, preoții Marin și Gheorghe, împreună ostenitori la Biserica Madonei. „Amintirile scumpe din vremea copilăriei și tinereții mele îmi revin mereu în minte ca un balsam neprețuit. În această biserică, fiecare slujbă, predicile de mare substanță teologică, reunea o mare mulțime de credincioși într-o atmosferă de extaz mistic, bogăție spirituală, dar și profundă emoție artistică. Cei trei preoți, părintele paroh Marin Neamțu, tatăl meu, preotul Ioan Iordache, preotul Gheorghe Ilicievici, toți trei înzestrați cu voci divine, respectiv tenor, bariton, bas, formau un trio de mare fior estetic, acompaniați mereu de un cor de mare elită, dirijat de marele om de cultură Mihail Bârcă, apoi de doamna profesoară Jacotă” (Sonia Cuciureanu, însemnare în Revista Ramuri, nr. 5-6/2009).
„Unirea cu Dumnezeu”, logica libertății sacerdotale
Darul libertății unei conștiințe slujitoare, personificată în imaginea cucernicului preot Ioan Iordache, rămâne astăzi de referință pentru generațiile tinere. Tributul vieții sale a rodit frumos în amintirea veșnică pe care o păstrează copiii, apropiații și nu în ultimul rând credincioșii pe care i-a îndrumat. Din libertatea lui, ca slujitor al Mântuitorului Hristos, mulți au învățat ce înseamnă adevărata libertate. Astfel, ca mărturisitor al credinței ortodoxe în timpul regimului comunist, preotul de la Biserica Madonei reprezintă o fericită împărtășire de devotament și jertfă pentru cei de astăzi. „Pe crucea sa stau scrise cuvintele Fericitului Augustin «Făcutu-ne-ai pentru Tine Doamne și neliniștit este sufletul nostru până când se va odihni întru Tine». Acesta a fost sensul libertății pentru tatăl meu, unirea cu Dumnezeu, cel pe care L-a căutat și pentru care s-a jertfit toată viața. Pentru că ne-a împărtășit aceste povețe și pentru tot ce a făcut în viață a rămas prezent în inimile noastre. La fel i-a învățat și pe credincioșii săi, să slujească cu libertate Adevărul, aducându-le aminte de cuvintele Mântuitorului că «Adevărul vă va face pe voi liberi»”, a mărturisit prof. Elena-Liana-Irina, fiica preotului Iordache.
Din viața preotului Ioan Iordache
Preotul Ioan Iordache s-a născut la poalele Munților Făgăraș, în localitatea Galeșu, comuna Brătieni, la anul 1913. Viitorul preot a îndrăgit de mic cartea. A urmat mai întâi cursurile școlii primare din localitate (1921-1925) și mai apoi pe cele ale Seminarului Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeș (1925-1933). Aici l-a întâlnit pe marele profesor de liturgică Ene Braniște, de care l-a legat o prietenie cu totul aparte. Au urmat anii de facultate la București, între 1933 și 1937, pe care i-a încununat cu o teză de licență despre „Noțiunea de suflet în atropologia creștină”, premiată prin calificativul „Cum Laude”. Slujirea pastorală a început-o la Craiova, în nou înființata mitropolie, sub conducerea Înalt Preasfințitului Părinte Nifon Criveanu. A fost hirotonit diacon în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din anul 1940 și preot la 15 martie 1945, pe seama Catedralei „Madona Dudu”. Aici a slujit până în anul 1988, când a trecut la cele veșnice.
Preotul Ioan Iordache s-a evidențiat prin numeroasele ascultări pe care le-a împlinit întru slujirea Mântuitorului Hristos și a Bisericii străbune. Sub haina clericală a slujit mai întâi ca: director al Tipografiei „Mitropolia Olteniei” (1943-1945), epitrop al Așezământului „Madona Dudu” (1949-1950), consilier administrativ în cadrul Centrului eparhial de la Craiova (1967-1978), membru și președinte al Consistoriului eparhial și mitropolitan (1953-1965), profesor la Școala de cântăreți bisericești din Craiova (1943-1949), profesor la Liceul de fete „Urziceanu” din Craiova (1940-1941) și profesor la Seminarul Teologic din Craiova (1965-1966). Pentru activitatea clericală și pentru meritele profesionale, preotul Ioan a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor de către Mitropolitul Firmilian Marin.
În viața de familie, venerabilul sacerdot a fost un tată model, întărind cu povața și dragostea părintească pe cele două fete: Sonia-Doina și Elena-Liana-Irina, de care a avut grijă alături de preoteasa sa, doamna Gheorghița Iordache. Memoria părintelui este de acum vie prin ceea ce a lăsat ca moștenire peste veacuri. S-a stins din viață în ziua de 15 iunie 1988, însă spiritul său liber ne-a rămas astăzi ca exemplu.
Arhid. Ioniță Apostolache – ziarullumina.ro