Pilda celor poftiți la cină, o chemare la Sfânta Euharistie

În Duminica a 28-a după Rusalii (a Sfinților Strămoși după trup ai Domnului), în cadrul Sfintei Liturghii a fost citit pasajul evanghelic de la Sfântul Evanghelist Luca, în care este prezentată pilda celor poftiți la cină (Luca 14, 16-24). Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală, în care a specificat faptul că prima învățătură duhovnicească practică desprinsă din Evanghelie pentru perioada Postului Nașterii Domnului „este chemarea de a ne curăți de păcate prin Taina Pocăinței și a ne împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, pentru a primi sănătate și mântuire, trezvie a sufletului și sfințire a simțurilor, pace și bucurie cerească”.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a subliniat că Evanghelia ce conține pilda celor poftiți la cină a fost rânduită de Biserică să fie citită în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos, pentru a ne îndemna să fim milostivi și darnici asemenea Stăpânului Care invită la cină, să-i ajutăm pe cei săraci, pe cei bolnavi, pe cei călători, pe cei singuri și pe toți cei întristați. Preafericirea Sa a arătat că pilda celor poftiți la cină are două înțelesuri majore: „Primul se referă la istoria mântuirii neamului omenesc, prin lucrarea Domnului Iisus Hristos ca Fiu și Slujitor al lui Dumnezeu, Care cheamă la mântuire mai întâi pe poporul evreu și apoi pe toate popoarele. În al doilea rând, pilda se referă la viața noastră, a fiecăruia dintre noi, mai precis la modul în care noi răspundem chemării lui Dumnezeu la mântuire sau refuzăm chemarea Lui sub diferite pretexte”.
Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că Slujitorul Stăpânului este Mesia Cel prezis de profeți, iar anonimul, „un om oarecare”, cum se spune în Evanghelie (Luca 14, 16), „este Însuși Dumnezeu Cel cu multe nume și mai presus de orice nume, după cum învață Sfântul Dionisie Areopagitul (…). Așadar, Dumnezeu-Tatăl Cel Veșnic cheamă la mântuire pe toți oamenii. Cum? La amurgul istoriei, adică în zilele mai de pe urmă (cf. Evrei 1, 2), la plinirea vremii (Galateni 4, 4), El trimite în lume pe Fiul Său din ceruri ca să cheme pe toți oamenii la mântuire. În Sfânta Evanghelie de astăzi, cel care cheamă pe toți oamenii la cina stăpânului nu se numește fiu, ci doar slujitor, pentru a arăta că Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om, adică Iisus Hristos, este în primul rând Slujitor al lui Dumnezeu, și prin aceasta ne învață pe noi ascultarea de Dumnezeu și slujirea lui Dumnezeu”. De asemenea, Patriarhul României a subliniat că cina din casa stăpânului semnifică tainic Împărăția lui Dumnezeu, „a cărei arvună aici pe pământ este însăși Biserica lui Hristos în care se săvârșește Cina cea de Taină sau Sfânta Euharistie, pe care Domnul Iisus Hristos a instituit-o în Sfânta și Marea Joi, seara, înainte de Pătimirile Sale, de Moartea Sa și de Învierea Sa din morți”.
Făcând referire la cei dintâi chemați la cină, Preafericirea Sa a subliniat că atunci când grija omului pentru averile materiale pământești devine mai mare decât preocuparea pentru relația omului cu Dumnezeu, averile materiale reprezintă pentru om un obstacol în a răspunde chemării lui Dumnezeu la mântuire și viață veșnică. „Cel dintâi care refuză invitația la cină folosește ca scuză grija pentru ogor, adică pentru un nou teren agricol pe care l-a cumpărat recent. În tâlcuirea unor Sfinți Părinți ai Bisericii, acest câmp sau ogor din Evanghelie simbolizează toate grijile și dorințele egoiste de a stăpâni în lumea aceasta spații sau teritorii pământești aducătoare de profit material. Ogorul este aici simbolul lăcomiei de averi materiale, de expansiune sau extindere a vieții omului pe orizontala materială, nu de creștere duhovnicească pe verticală, în relație cu Dumnezeu Creatorul lumii”.
Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că atunci când omul trăiește numai trupește, în uitare de Dumnezeu, simțurile sale se împătimesc. „Al doilea invitat care refuză chemarea Stăpânului de a veni la cină spune că și-a cumpărat cinci perechi de boi pe care trebuie să-i încerce. Potrivit interpretării Sfinților Părinți, cele cinci perechi de boi înseamnă cele cinci simțuri ale omului, care în general sunt grupate câte două: doi ochi (văzul), două urechi (auzul), două nări (mirosul), două buze sau limba și gura (gustul) și două mâini (pipăitul). Aceste cinci perechi de boi, care simbolizează aici cele cinci simțuri, arată de fapt grija excesivă a oamenilor pentru existența biologică, pentru mâncare, băutură și jocuri care produc omului desfătări ale simțurilor. Când omul trăiește numai trupește și deloc duhovnicește, atunci simțurile lui se împătimesc, iar sufletul lui intră în jugul simțirilor împătimite”.
Făcând referire la cel de-al treilea invitat care a motivat că și-a luat soție și de aceea nu poate veni, Patriarhul României a precizat că uneori familia poate deveni pentru om un motiv de-a nu răspunde chemării lui Dumnezeu la mântuire, „și anume când acesta nu mai are timp să cultive relația sa spirituală cu Dumnezeu. Întrucât nu mai văd familia lor ca fiind, mai înainte de toate, o binecuvântare de la Dumnezeu, mulți oameni iubesc familia lor în uitare totală de Dumnezeu. Însă, dacă familia este văzută ca fiind un dar de la Dumnezeu, atunci, această iubire față de familie se sfințește prin rugăciune pentru familie”.
În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre celelalte două categorii de invitați la cina stăpânului. „Când stăpânul este refuzat, el cheamă alți oameni la cina lui. Vedem că sunt trei categorii de invitați. Prima, despre care am vorbit, este reprezentată de mai-marii poporului evreu, conducători, cărturari și învățătorii de lege, care au refuzat primirea Evangheliei lui Hristos. Acum, stăpânul invită o a doua categorie de oameni, și anume pe cei din piețele și ulițele cetății (Luca 14, 21), numiți în Evanghelie săraci, neputincioși, orbi și șchiopi. Aceștia reprezintă pe toți oamenii săraci și bolnavi care vin la Hristos să asculte cuvântul Evangheliei Sale și să fie vindecați de El. A treia categorie de invitați, „cei de la drumuri și garduri”, sunt mulțimi de oameni viețuitori și călători în lume pe căi multiple și confuze, fără vocație precisă, trăitori în afara comuniunii divino-umane adevărate, fără harul mântuitor. Aceștia reprezintă popoarele păgâne care, deși erau religioase, închinându-se la zei mulți, totuși nu-L cunoșteau pe singurul Dumnezeu adevărat”.
Întâistătătorul Bisericii noastre a mai subliniat că pilda despre cina cea mare ne privește și pe noi creștinii, întrucât și noi suntem uneori înclinați să repetăm greșelile căpeteniilor poporului lui Israel. „Și noi inventăm uneori scuze că nu mai găsim timp de rugăciune, nu mai găsim timp pentru Spovedanie și pentru Împărtășanie, deoarece suntem robiți de prea multe griji ale zilei de astăzi și ale zilei de mâine. Atât de mult suntem uneori legați de cele materiale și de programe suprasolicitante, încât nu mai găsim timpul necesar pregătirii hranei duhovnicești pentru suflet și nici timpul necesar pentru a înveșmânta sufletul în haina luminoasă a harului și a virtuților izvorâte din rugăciunea neîncetată a minții și a inimii (…). Evanghelia de astăzi este o chemare la Sfânta Euharistie, împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.”
(Arhid. Ștefan Sfarghie, Ziarul Lumina)