Lepra era și este o boală incurabilă și foarte contagioasă. Cei care se îmbolnăveau de lepră erau obligați să părăsească comunitatea din care făceau parte, pentru a preveni răspândirea bolii.
Mai mult decât atât, familiei și prietenilor le era interzis să-i viziteze, aceștia fiind condamnați să trăiască până la sfârșitul vieții singuri și uitați de cei dragi. Neavând unde să mai locuiască, adeseori se refugiau în cimitire sau în peșteri.
Pe când Iisus propovăduia în Samaria si Galileea, la marginea unui sat a întâlnit 10 bolnavi de lepră care i-au cerut ajutorul. Mântuitorul nu i-a vindecat pe loc, ci i-a trimis să se arate preoților, punându-le astfel la încercare credința. Pe drum s-au vindecat toți, însă din 10, doar unul singur a luat hotărârea firească de a se întoarce și de a-I mulțumi binefăcătorului său. Iar tocmai cel care s-a întors nici măcar nu era de același neam cu Iisus ci era samaritean.
Samariteanul, pentru că s-a întors să-I mulțumească lui Iisus, pe lângă vindecarea trupească a primit-o și pe cea sufletească, Mântuitorul spunându-I: “Scoală-te și du-te, credința ta te-a mântuit!”
Ceilalți nouă chiar dacă s-au vindecat în mod miraculos, s-au întors la viața
lor plină de păcat pe care o duceau și înainte, și pentru care și primiseră această pedeapsă de la Dumnezeu.
Din păcate și noi suntem la fel ca cei nouă, nu suntem mulțumiți niciodată cu ceea ce Dumnezeu ne trimite, și mai ales nu-I mulțumim. Însă sper că această pildă ne va face să ne schimbăm, să devenim mai buni și mai receptivi la mesajele pe care ni le trimite fie prin bine(bunăstare), fie prin necazuri.
Aș vrea ca de acum înainte, în fiecare seară când ne facem rugăciunea, înainte să cerem ceva pentru ziua următoare, să mulțumim pentru ceea ce am primit în ziua ce s-a încheiat. Și mai vreau să vă aduc aminte că, pe lângă cuvinte, cel mai bun mod de a mulțumi este de a ajuta și noi la rândul nostru, pe cei ce se află în nevoie, având mereu în minte faptul că oricând ne putem afla și noi în aceeași situație.
(sursa: www.pilde.uv.ro)
