Pietrele din mâini erau inimile lor pietrificate

„Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea și proorocii; și Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. Nu cumva ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și au murit și proorocii. Cine te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăvește, despre Care ziceți voi că este Dumnezeul vostru. Și nu L-ați cunoscut, dar Eu Îl știu; și dacă aș zice că nu-L știu, aș fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl știu și păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit și a ieșit din templu și, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.” (Ioan 8, 51-59)
Mai-marii iudeilor, cu multă ironie, L-au întrebat pe Domnul Iisus Hristos: „Încă nu ai cincizeci de ani și zici că L-ai văzut pe Avraam”? Au afirmat acestea din dorința de a arăta absurditatea celor mărturisite de Mântuitorul. Ei nu au înțeles că în fața lor era Cel care i-a văzut pe Adam, pe Noe, pe Avraam, pe Moise și pe David. Toți cei care au trăit până la Nașterea Mântuitorului au mărturisit despre El și au trăit cu nădejdea venirii Izbăvitorului. Este știut faptul că răutatea îți întunecă rațiunea. Cum să înțeleagă ei lucrurile care erau mai presus de limitele minții lor? Mântuitorul nu doar că nu avea 50 de ani, ci a fost și este mai presus de timp și de istoria lumii. El vine din veșnicie și merge în veșnicie, împreună cu veșnicia. La Dumnezeu există doar un prezent înveșnicit. Să mai reținem un lucru: cei de atunci s-au înarmat cu pietre pentru a arunca asupra Domnului Hristos. Pietrele din mâini erau de fapt inimile lor pietrificate. Doar cu rugăciuni să aruncăm spre Mântuitorul!
Înmulțirea celor cinci pâini și doi pești
„Deci ridicându-Și Iisus ochii și văzând că mulțime multă vine către El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceștia? Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă. Și Filip i-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puțin. Și a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atâția? Și a zis Iisus: Faceți pe oameni să se așeze. Și era iarbă multă în acel loc. Deci au șezut bărbații în număr ca la cinci mii. Și Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au voit. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: adunați fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva. Deci au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume.” (Ioan 6, 5-14)
Ar trebui să facem un efort mental și să ne imaginăm cum ar fi puse în scenă cele mărturisite de Sfântul Evanghelist Ioan. În prim plan, Domnul Iisus Hristos înconjurat de multă lume. Apoi, în planul secund, ucenicii contrariați de cererea Mântuitorului și neputincioși să găsească o soluție mulțumitoare. Ceva mai în spate, nebăgat de nimeni în seamă, copilul care s-a dovedit a fi mai prevăzător decât atâția adulți și, totodată, salvatorul lor. Doar el a avut cele cinci pâini și doi pești. Toată lumea era în mișcare: ucenicii să împlinească cererea Domnului Hristos, Filip a fost cel care a făcut o evaluare a numărului de persoane, Andrei a descoperit puținele merinde, mulțimile se mișcau ici și acolo, cu dorința de a prinde un loc mai aproape de Mântuitorul. În mijlocul lor stătea Fiul lui Dumnezeu. El predica, Lui I s-a făcut milă de cei din preajma Sa, El a cerut, El a binecuvântat, El a hrănit. Deznodământul îl citim pe buzele tuturor: Acesta este Prorocul care va să vină în lume!
(Pr. Dumitru Păduraru, Sursa: Ziarul Lumina)