Piesa „Scandalul” se joacă non-stop

Nici primăvara cu inundații, nici vara cu o secetă de crăpau buzele ulcelelor de lut, nici toamna cu alte ploi și inundații și alte strigăte disperate în noapte, prin sate uitate de Dumnezeu, n-au potolit scandalul politic din România. Aș zice chiar că se joacă o piesă „Scandalul”, cu o infinitate de acte, fără pauze între ele, legate prin câlții mucilaginoși ai urii, mizeriei, poftei nesănătoase de putere.
Cum să trăim noi o toamnă bleagă, băltită și să stăm zgribuliți gândind doar cum să ne ferim copiii de frig, când am putea să ne hlizim la marele spectacol inițiat de regizorul Traian Băsescu și jucat cu osârdie de întreaga clasă politică? Boxul Băsescu- Tăriceanu, care îmbracă și varianta Tăriceanu – Băsescu, ne confiscă timpul, preocupările, iluziile, viața în cele din urmă. Nici președintele țării și nici primul ministru nu dau în brânci după votul uninominal și n-au insomnii din această pricină. Ambii au însă interese politice. Președintele, care acum vreo doi ani striga de pe o scenă că votul uninominal e o tâmpenie, zice azi pe dos. S-a schimbat președintele? Un discipol al său cu care mulți mă încurcă din nefericire pentru mine, purtând același nume de familie, spune că doar boul nu se schimbă. Așa o fi! Numai că aici este vorba de machiavelism, fariseism, religie a minciunii. Domnul Băsescu dorește un singur lucru: al doilea mandat pentru sine. Pentru a-l obține, pentru a deține toate pârghiile puterii are nevoie de remorca unui partid. Dacă e posibil ca acel partid să devină unic, cu atât mai bine. Specialiștii în chestiuni de vot mixt, paralel, uninominal, combinat și răscombinat ne avertizează că formula de vot avansată de PSD și agreată de președintele țării avantajează, băgându-le voturi nemeritate în teșcherea, partidele mari. Mari se cred pesediștii, prin ceea ce au fost până ieri, și mai mari se cred pediștii prin propagandistul lor de frunte și președintele lor de fapt Traian Băsescu. Se va da bătălia între cele două derivate ale FSN-ului? Până una alta PSD dă semne din ce în ce mai vizibile de rupere în două, una avându-i în frunte pe Ion Iliescu și Adrian Năstase, cealaltă păstrându-l la cârmă pe Mircea Geoană. Din această fracționare pretențiile PSD de a rămâne un partid mare și, ca atare, avantajat de votul uninominal se cam duc de râpă. Rămâne PD, partid fără orgolii, dar cu stea călăuzitoare. Mălaiul să vină! Steaua călăuzitoare care l-a trasformat într-o singură noapte din partid social-democrat, de stânga deci, în partid de dreapta, se cheamă Traian Băsescu. Tot circul din această toamnă cu referendumul are ca țintă tot fortificarea PD-ului. Pot paria pe oricât că nu se vor aduna, chiar dacă ar sta în cap nu numai Traian Băsescu, ci toți pediștii la un loc, 9 milioane de votanți în 25 noiembrie. O știe și președintele țării. Referendumul va fi, în consecință, ratat. Cu toate acestea se va face.
Învelit până în gât în pânza izmenelor puterii, Călin Popescu Tăriceanu „își asumă răspunderea”. Și-o asumă cam târziu. Varianta lui, nășită în laboratoarele Pro Democrației, e de vot uninominal mixt, ceea ce, zic specialiștii, ar mai lăsa un pic de aer de respirat și partidelor mai mici. Ar mai încăpea adică, în Parlament și un PRM, un PC, chiar un PLD care cu tot avântul botezului și cuvântările înflăcărate ale nașului Băsescu, tot pe la genunchiul broaștei înoată electoral.
Piesa „Scandalul” leagă, în lanțul nesfârșit de acte, un nou act. Decor cu nuntași mulți, lăutari și țambale, vin din belșug, ciomege în scăfârliile adversarilor. Vor fi alegeri europarlamentare și referendum pentru uninominal, zice-se. În realitate, malurile Dâmboviței se dovedesc cu totul insensibile la subiectul european iar uninominalul rămâne până una alta doar subiect de spectacol. Peste tot acest spectacol, care îneacă în pudră, confeti și noroi trebuințele reale ale nației, se aude cinic un râs: hă-hă-hă.