În zilele de 11, 12 și 14 august, vizitatorii Cetății de Scaun au putut viziona o reprezentare a piesei „Apusul de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea în regia lui Marius Rogojinski.
Reprezentația a avut loc într-un spațiu dintre bastioanele cetății, într-un cadru natural scăldat în soare, asigurând un spectacol feeric, avantajat din plin de elementele naturii și dependințele cetății.
Piesa debutează cu discursul retoric al lui Ștefan care evocă locurile bătăliilor sale și pomenește supușii căzuți în luptă.
Regia este concepută într-o viziune panteistică, Ștefan fiind permanent în legătură cu divinitatea, fapt demonstrat de prezența elementelor religioase ca lumânări, icoane, prezența unei măicuțe, ipostazele doamnei Măria stând de veghe cu biblia în mână.
Fraza rostită „Unde am ajuns cu Letopisețul?” este o întrebare repetitivă în piesă ce evocă istoria Sucevei. Ștefan și oștenii de pe metereze aduc vorbă despre cauza Pocuției. „Pădurea tânără” este denumirea metaforică a grupului de tinere fete care se mișcă cu smerenie în jurul domnitorului, dintre care Oana, favorita lui, era numită de acesta cu mult umor plin de afecțiune „băbătie” sau „bătrâna mea prietenă”.
Intriga piesei o constituie complotul împotriva lui Ștefan al celor trei boieri: Paharnicul Ulea, Jitnicerul Stăvar și Stolnicul Drăgan. Aceștia îl voiau pe tron pe Ștefăniță Vodă, în locul lui Bogdan Vodă, fiul Domnitorului, plănuind să transforme Moldova într-o epitropie. Întâmplarea face ca ei să fie iscodiți de ingenua Oana, care le dejoacă planurile.
În piesa s-au utilizat o varietate de mijloace de sugestie și efecte speciale. Sângele vărsat în lupte e sugerat de eșarfa roșie animată de tinerele fete, armăsarul Voitiș este sugerat metafizic printr-o șa purtată de doi oșteni, despre care stăpânul lui spune: „cum mă ducea el la izbândă, ca un vifor…”, patriotismul prin expresii metaforice precum „trecuta clipă din fața creștinătății”.
Înscăunarea lui Bogdan este ca un ritual la care îngenunchează toată curtea iar fraza rostită emfatic: „Moldova nu este a mea, nu e a voastră, ci a urmașilor urmașilor voștri în vecii vecilor” este o altă minunată pildă de patriotism.
Moartea domnitorului e sugerată foarte subtil într-un moment plin de lirism cu care se încheie piesa, moment în care domnitorul se plimbă ca o umbră cu un colac cu o lumânare printre spectatori.
Distribuția a fost următoarea: Voievodul Ștefan a fost interpretat de Florin Aionițoaiei, Doamna Măria de Daniela Bucătaru, Bogdan – Bogdan Horga, Cronicarul – Ciprian Tăbăcaru, Postelnicul – Ovidiu Ivan, doctorul Cesena – Dragoș Radu, Oana – Cristina Ciofu, Rareș – Sorin Ciofu, Doctorul Șmil – Marius Rogojinski. Scenografia a purtat semnătura lui Mihai Pastramagiu iar Regia tehnică – Constantin Adam.
Cătălin Dîrja
