Pierderea subvențiilor, ultima lovitură pentru crescătorii de vaci, după ce prețul laptelui și al cărnii s-a prăbușit

Pierderea subvențiilor pentru vacile de lapte în zona defavorizată montană este doar o ultimă lovitură pentru crescătorii din zona de munte a județului, unde, în 37 de comune, sunt concentrate încă peste 70.000 de capete de bovine, un număr foarte mare comparativ cu media din România. În condițiile în care laptele se vinde la un preț derizoriu, la fel și carnea de vacă, furajele sunt scumpe, iar subvențiile sunt mult mai greu accesibile, perspectivele zootehniei montane sunt foarte sumbre, dacă statul român nu va interveni urgent pentru a ajuta acest sector.
Zece vaci de lapte, cu vârsta până în 8 ani, condițiile care nemulțumesc profund
După cum am mai arătat în paginile cotidianului nostru, subvenția pe vaca de lapte în zona montană defavorizată mai este accesibilă unui număr extrem de restrâns de crescători, după ce, din 2015, mai sunt eligibili doar fermierii care au de la zece vaci de lapte în sus.
Inginerul Cornel Costeliuc, președintele Asociației Crescătorilor de Taurine „Noua Fermă”, cu membri în Bazinul Dornelor și Câmpulung Moldovenesc,a declarat: “Există o nemulțumire generală în rândul fermierilor, pragul de zece bovine de lapte fiind foarte ridicat, ba mai mult există și acea limită de vârstă, ca animalele pentru care se iau subvenții să nu aibă mai mult de 8 ani. Fiziologic, vaca de lapte de la munte poate fi exploatată până la vârsta de 10-12 ani, nu e normal să renunți la ea la 8 ani. Este un sistem care ne dezavantajează total”.
Preț derizoriu la lapte și carne
Dacă își dau animalele la abator, crescătorii de vaci abia primesc un preț de 4-5 lei la kilogram, în viu. Cât despre lapte, prețul oferit de procesatori crescătorilor de la munte este de 70-80 de bani la litru. Este un preț practic standard în momentul de față, iar crescătorii nu au alte variante, ba mai mult unii au ajuns să se roage să li se ia laptele măcar la acest preț.
Cornel Costeliuc a explicat că numărul de animale per crescător trebuie să fie mărit progresiv.
„Lucrurile nu pot fi forțate atât de repede, e nevoie de timp, la noi gospodăria de la munte este una fărâmițată, de subzistență. Este o realitate de generații, care nu se poate schimba de la un an la altul”, a spus Cornel Costeliuc. El a subliniat necesitatea acordării, de către statul român, a unei subvenții sau compensații pentru laptele dat la procesatori, cum se întâmplă în alte țări.
Un prag de cinci vaci de lapte ar fi mult mai aproape de realități
Alexandru Crăiuț, președintele Asociației Crescătorilor de Taurine „Runc” Moldovița,localitate de frunte în ceea ce privește numărul de bovine crescute (aproape 4.000), a enumerat multitudinea de probleme actuale cu care se confruntă crescătorii: subvenția în avans pe teren nu a ajuns la oameni din toamnă, din cauza unei probleme de soft a Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură (problemă despre care am relatat în Monitorul de Suceava), prețul laptelui este de 70-80 de bani la litru, iar pentru o vacă vândută în viu prețul a coborât chiar și până la 3 lei la kilogram, respectiv până în 5 lei pentru tauri.
„Toate acestea sunt realități incontestabile, iar oamenii sunt foarte nemulțumiți și descurajați. Am trimis numeroase memorii în care am încercat să explicăm că la munte nu este ca la șes, iar subvențiile să fie acordate gradual, în funcție de altitudine. Înțelegem că subvențiile nu se pot da la un gospodar cu două vaci, însă credem că o coborâre a pragului de la zece animale la cinci, cu o creștere ulterioară graduală, ar fi mult mai normală și în consens cu realitățile”, a declarat Alexandru Crăiuț.
Petrea Dulgheru: “Este cea mai dură lovitură dată oamenilor din zona montană a județului Suceava, în ultimii 26 de ani”
O situație statistică realizată de doctorul Petrea Dulgheru, șeful Colegiului Medicilor Veterinari Suceava, arată că în cele 37 de comune montane din județ incluse la zonă defavorizată sunt înregistrate 18.411 exploatații de animale (crescători de bovine), cu 70.037 de efective de bovine, de unde rezultă o medie de 3,8 capete de fiecare crescător.
„Din 2015, cu noua formă de acordare a subvenției, mai primesc subvențiile pentru zonă montană defavorizată doar 53 de exploatații nonprofesionale, gospodării ale populației și 74 de societăți comerciale. În procente, pentru această măsură nouă, mai iau subvenție 0,69% din totalul exploatațiilor. Este cea mai dură lovitură dată oamenilor din zona montană a județului Suceava, în ultimii 26 de ani”, a arătat Petrea Dulgheru, într-un amplu memoriu, documentat și bazat pe cifre, transmis Ministerului Agriculturii, Parlamentului României, președintelui țării și prim-ministrului.
Petrea Dulgheru a arătat că de generații întregi specificul zonei montane din județul Suceava, ca și în celelalte zone montane ale României, este că proprietatea nu este compactă.
Proprietarul de pășune de la munte are, în majoritate, 1-5 hectare de pășune, iar o comasare nu se poate face de la un an la altul.
„Dacă cineva dorește să primească subvenție, după acest model, trebuie să aibă în total, cu vaci, cu juninci, cu tineret, cu reforme, 20-22 de capete și circa 45 de hectare de fâneață și pășune pentru a le hrăni. În comunele noastre astfel de proprietari sunt sub 1%, iar dovada se vede în numărul celor care mai sunt eligibili pentru subvenții. Această schemă, de la București sau de la câmpie, este imposibil de implementat la munte”, se arată în memoriul semnat de Petrea Dulgheru, care este la rândul său crescător de animale și producător de păstrăv tradițional.