Roboții vor avea în viitorul apropiat un simț tactil aproape la fel de performant ca cel uman, iar pacienții cu membre amputate își vor putea recupera parțial acest simț cu ajutorul unei „piei electronice”, realizată de două echipe de cercetători din California, relatează AFP.
Dintre toate simțurile, văzul și auzul sunt relativ ușor de reprodus cu ajutorul unor echipamente electronice, iar cercetările științifice în aceste două domenii sunt deja destul de avansate.
Însă gustul, mirosul și simțul tactil, simțuri complexe, rămân dificil de imitat, rezultatele obținute în laborator până la acest studiu rămânând mediocre, în comparație cu simțurile umane echivalente.
Urmând două procedee diferite, echipele de cercetători de la două universități californiene, ale căror studii au fost publicate, duminică, în revista științifică Nature Materials, au reușit să obțină prototipuri de piele artificială care se apropie foarte mult de pielea umană în ceea ce privește caracteristicile de suplețe și de sensibilitate.
„Timpii noștri de reacție sunt comparabili cu cei ai pielii umane, fiind foarte scurți, de ordinul câtorva miimi de secundă. Altfel spus, presiunea asupra pielii poate fi simțită instantaneu”, a declarat Zhenan Bao, cercetător în cadrul departamentului de inginerie chimică de la Universitatea Stanford, unul dintre autorii studiului.
Pielea sintetică concepută de echipa coordonată de Zhenan Bao, care integrează tranzistori minusculi într-o rețea extrem de fină, este capabilă să simtă greutatea unei muște-albastre, ce cântărește doar 20 de miligrame.
Însă prototipul de piele sintetică „nu este la fel de elastic precum pielea umană”, iar nivelul de sensibilitate nu poate încă să rivalizeze cu cel uman, în special în ceea ce privește percepția durerii, a explicat aceeași cercetătoare, care a anunțat că echipa sa lucrează deja la un nou prototip de piele artificială.
La rândul lor, cercetătorii de la Universitatea Berkeley au folosit un cauciuc clasic în care au imprimat mii de „nano-fire” (cu diametrul de câteva milionimi de milimetru), utilizând astfel într-o manieră originală această nanotehnologie pe o scară mult mai mare (un pătrat cu latura de șapte centimetri).
„Pielea” lor s-a dovedit capabilă să detecteze o presiune cuprinsă între 0 și 15 kilopascali, echivalentul presiunii unei mâini umane atunci când scrie pe o tastatură sau când ține un obiect – o acțiune simplă pentru om, care, „în general, știe cum să țină în mână un ou fragil, fără să îl spargă”, deoarece atingerea lui îi permite să își adapteze forța de presiune, a explicat Ali Javey, coordonatorul echipei de cercetători de la Universitatea Berkeley.
Însă această operațiune, copilărească în aparență, reprezintă una dintre marile provocări actuale pentru cercetătorii din domeniul roboticii.
Pe termen lung, oamenii de știință speră să dezvolte diverse aplicații medicale pentru „pielea electronică”. Ei speră, în principal, să redea simțul tactil persoanelor cu membre amputate, cu ajutorul unor proteze acoperite cu această piele, asociată sistemului nervos al pacientului.
