Pianista Mihaela Ursuleasa a fost găsită decedată în apartamentul ei din Viena, joi, de impresara sa, Andreea Butucariu. Ursuleasa, care avea 33 de ani, se stabilise la Viena, unde locuia cu mama și fetița sa de cinci ani.
Mihaela Ursuleasa trebuia să susțină două concerte la București, cu Orchestra Națională de Tineret. De asemenea, ea trebuia să concerteze, pe 4 august, în sala mare de la Konzerthaus Berlin, tot alături de Orchestra Națională de Tineret, în cadrul Young Euro Classic, cel mai important festival internațional pentru orchestre de tineret.
Mihaela Ursuleasa avea programate numeroase concerte în acest an, respectiv pe 18 și 19 august la Eisenstadt, Germania, și pe 29 august la Varșovia, Polonia. Acestora li se adaugă un turneu pe care pianista română îl avea programat în mai multe orașe din Brazilia, între 29 septembrie și 9 octombrie. De asemenea, Mihaela Ursuleasa avea programate concerte și pe 19 octombrie la Mainz, Germania, pe 24 octombrie la Berna, Elveția, pe 12 noiembrie la München, Germania, pe 13 decembrie la Amsterdam, Olanda, și pe 16 decembrie Kempen, Germania, potrivit site-ului EAS Musikmanagement, echipă din care pianista Mihaela Ursuleasa făcea parte.
Fenomen unic al muzicii românești
Fiica unui muzician de etnie romă, Mihaela Ursuleasa a fost un talent precoce. La vârsta de cinci ani aceasta a început să cânte la pian, descifrând partiturile cu ajutorul tatălui său.
Stabilită la Viena, Mihaela Ursuleasa era mama unei fetițe, Ștefania, în vârstă de 7 ani.
Potrivit site-ului oficial al pianistei, ursuleasa.com, aceasta a murit ca urmare a unei comoții cerebrale.
Născută la Brașov, pe 27 septembrie 1978, Mihaela Ursuleasa a studiat opt ani la Conservatorul din Viena pe care l-a absolvit cu Magna cum Laudae.
Mihaela Ursuleasa a avut șansa, la vârsta de 13 ani, să fie ascultată de celebrul dirijor Claudio Abbado, care i-a oferit posibilitatea de a-și construi întreaga pregătire muzicală printr-o bursă de studii la Viena, la clasa profesorului Heinz Medjimorec. Momentul decisiv al carierei sale a fost câștigarea marelui premiu la una dintre cele mai importante competiții internaționale, „Clara Haskil”, din Elveția – în 1999. Au urmat apariții sub bagheta lui Claudio Abbado la Viena, la Festivalul de la Sankt Petersburg și München, recitaluri la Roma, Frankfurt, Davos, Festivalul Schleswig-Holstein.
Mihaela Ursuleasa a concertat regulat alături de Filarmonicile din Hamburg, Köln, Bamberg, Rotterdam, Dresda și orchestrele Wiener Symphoniker, Concertgebouw din Amsterdam, Tonhalle din Zürich, Cincinatti Symphony Orchestra, de orchestrele radio din Viena, Varșovia, Berlin. A avut apariții încununate de succes la Carnegie Hall, Royal Symphony Hall.
Printre dirijorii cu care a colaborat se numără maeștri de seamă ai baghetei, ca Wolfgang Sawallisch, Paavo Järvi, Gerd Albrecht, Kurt Sanderling, Sir Neville Marriner și Dennis Russel Davies.
De un real succes s-au bucurat recitalurile ei din China, Japonia (cel de la Tokyo fiind inclus în ciclul „Pianiști ai anului 2001”) sau debutul londonez, în martie 2002, în Seria Internațională de Recitaluri Harrods, la complexul South Bank. Ecourile excelente ale recitalului de debut în Canada (august 2005) i-au adus artistei noi invitații pentru anul 2006 – recitaluri și concert cu Orchestra Simfonică din Montreal.
Parteneră rafinată în muzica de cameră, Mihaela Ursuleasa a apărut adesea la cele mai prestigioase festivaluri europene, îndeosebi alături de violonista Patricia Kopacinskaia.
În anul 2006, San Francisco Chronicle spunea despre Mihaela Ursuleasa că este „un fel de Beethoven”.
Pe parcursul carierei sale, Mihaela Ursuleasa a lansat două albume, în 2010, „Piano & Forte” (Beethoven, Brahms, Ravel, Ginastera, Constantinescu; Berlin Classics), și în 2011, „Romanian Rhapsody” („Rapsodia Română nr. 1” a lui George Enescu, „Suita pentru pian” a lui Paul Constantinescu, două dansuri populare românești de Béla Bartók și trei piese de Franz Schubert).
„A fost copilul minune al muzicii românești”
Fostul director al Operei Brașov Cristian Mihăilescu, cel care a cunoscut-o pe pianista Mihaela Ursuleasa încă de la debutul acesteia, când avea doar șapte ani, a spus că Mihaela era un fenomen unic al muzicii românești, iar la 12 ani o acompania pe Felicia Filip într-un concert la Brașov.
„Când vorbim de Mihaela Ursuleasa vorbim de un fenomen unic. A fost copilul minune al muzicii românești. O continuatoare a unor nume precum Dinu Lipatti sau Radu Lupu, care și-a început studiile de pian la Brașov cu profesoara Stela Drăgulin, apoi, la 12 ani a ajuns la Conservatorul de la Viena”, a spus Mihăilescu pentru corespondentul MEDIAFAX.
El a spus că imediat după Revoluție, pe când Mihaela avea 12 ani, a regizat un concert la Teatrul Dramatic Brașov, unde mica pianistă a acompaniat-o pe Felicia Filip. „Era mititică atunci, dar atât de serioasă. La șapte ani era deja copilul minune al muzicii românești și nici nu ajungea cu picioarele la pedale. La 12 ani era un nume afirmat și cânta pe marile podiumuri din țară și străinătate”, a spus Mihăilescu.
Fostul director al Operei Brașov a mai spus că pe lângă talentul musical Mihaela era și o gânditoare, având o vastă cultură.
„Știu că în afară de compozitorii contemporani îl iubea pe Mozart. Ca și Mozart a fost și ea un copil minune al pianului și amândoi au dispărut la vârste apropiate, Mozart la 35 de ani, iar Mihaela la nici 34″, mai spune Mihăilescu.
În urmă cu o lună, Mihaela Ursuleasa a susținut un concert la Ateneul Român, urmând ca a doua zi să susțină un alt concert, în același loc, însă din cauza stării de sănătate a fost obligată să se retragă și să fie înlocuită de un alt pianist. Mihaela ar fi trebuit să cânte, miercuri, la București, alături de Orchestra de Tineret dirijată de Cristian Mandeal, iar sâmbătă mai avea un concert programat la Berlin, potrivit sursei citate.
De asemenea, dirijorul Ilarion Ionescu Galați, cel cu care Mihaela Ursuleasa a deputat pe marile scene din țară și străinătate, a fost profund marcat de moartea artistei. Galați a fost un apropiat al părinților Mihaelei, care i-au fost colegi la Filarmonica Brașov, tatăl ei fiind accordeonist, iar mama, cântăreață de muzică populară.
” Îmi amintesc că eu am debutat-o pe o scenă, pe când încă nu avea șase ani și îmi aduc aminte că încă de la prima apariție scenică a avut un succes extraordinar. Mihaela a fost una din cele mai bune pianiste nu numai din România, ci din întreaga lume, iar dispariția ei lasă un mare gol în lumea muzicală”, a spus Galați.
