PF Părinte Patriarh Teoctist își aniversează azi 57 de ani de arhierie

Astăzi, 5 martie 2007, PF Părinte Patriarh Teoctist, în vârstă de 92 de ani, împliniți pe 7 februarie, aniversează 57 ani de când a primit darul arhieriei în Biserica Ortodoxă Română.
Momentul va fi marcat prin oficierea Sf. Liturghii de către PF Părinte Patriarh Teoctist, înconjurat de ierarhi, preoți și diaconi, începând cu orele 09.30, în Biserica „Sf. Spiridon Nou” – paraclis patriarhal, unde Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a fost hirotonit arhiereu, la 5 martie 1950, informează Biroul de Presă al Patriarhiei Române.
La eveniment vor participa profesori de teologie, colaboratori din Administrația Patriarhală și Arhiepiscopia Bucureștilor, preoți, monahi, monahii, studenți la Teologie, precum și cei care doresc să-l felicite pe Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române cu prilejul acestei aniversari.
Părintele Teoctist – Patriarul României
Date biografice:
– 1915, 7 februarie – a văzut lumina zilei în satul Tocileni, județul Botoșani, din părinți agricultori Dumitru și Marghioala Arăpașu, ca al zecelea fiu din cei unsprezece copii ai acestora, primind la botez numele de Toader;
– 1921-1926 – a urmat și absolvit școala primară din satul natal;
– 1928 – în Duminica Tomei a intrat ca frate la Schitul Sihăstria, și apoi în Mănăstirea Vorona din Județul Botoșani;
– 1934, 14 septembrie – a fost repartizat la Seminarul Monahal în rândul fraților elevi, din Mănăstirea Neamț;
– 1932 – a fost admis la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica – București;
– 1940 – a obținut Diploma de absolvire a Seminarului;
– 1940-1944 – a urmat cursurile Facultății de Teologie a Universității din București, în timpul studiilor locuind în căminul din Mănăstirea Antim și în internatul teologic Radu-Vodă;
– 1945 – a obținut Diploma de Licență în Teologie, primind calificativul „Magna cum laudae”, pentru lucrarea susținută în cadrul catedrei de Liturgică, sub conducerea Preotului Prof. dr. Petre Vintilescu;
– 1946-1948 – a frecventat cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Iași;
– 1949 – a urmat cursurile pastorale preoțești;
1935, 6 august – a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistrița din Județul Neamț, primind la călugărie numele de Teoctist
1937, 4 ianuarie – a fost hirotonit în treapta de ierodiacon. La recomandarea conducerii Mănăstirii Bistrița, Mitropolitul Pimen al Moldovei a aprobat hirotonia
– monahului Teoctist în treapta de ierodiacon; a fost hirotonit de Arhiereul Ilarion Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistrița
1943, 1 august – a fost numit diacon la Catedrala Patriarhiei din București;
– 1945, 1 martie – a fost transferat, la cerere, în postul de preot la Catedrala Mitropoliei Moldovei din Iași
– 1945, 25 martie – a fost hirotonit ieromonarh de Valeriu Botoșeneanul (Moglan), Arhiereu Vicar al Mitropoliei Moldovei
– 1945-1950 – a îndeplinit succesiv funcțiile administrative: Mare Eclesiarh (Șef al Catedralei Mitropolitane), Exarh al mânăstirilor și Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor
– 1950, 28 februarie – a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Episcop Vicar al Patriarhiei, la propunerea Patriarhului Justinian, fiind examinat canonic de Comisia canonico-juridică a Sfântului Sinod, sub președenția Mitropolitului Ardeal
– 1950, 5 martie – a fost hirotonit în treapta de arhiereu de către Patriarhul Justinian, înconjurat de Mitropolitul Firmilian al Olteniei și de Episcopul Chesarie al Dunării de Jos-Galați, în Biserica Sfântul Spiridon-Nou din București
1950-1954 – a funcționat ca Rector la Institutul Teologic de grad Universitar din București, având în același timp și atribuțiile de Secretar al Sfântului Sinod și de Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor
– 1954-1962 – a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureștilor
– 1962, 28 iulie – a fost ales Episcop al Eparhiei Aradului, Ienopelei și Hălmagiului și instalat la 16 septembrie
– 1963 – a fost propus episcop al românilor din Eprhia Ortodoxă Română din Statele Unite și Canada
– decembrie 1969 -1970 – Sfântul Sinod i-a încredințat suplinirea Episcopiei Oradiei
– 1973, 28 ianuarie – a fost ales Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei
– 1977, 25 septembrie – a fost ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei
– iulie 1980 – ianuarie 1982 – a fost delegat la Sfântul Sinod să suplinească Mitropolia Ardealului
– 1986, 9 noiembrie – a fost ales de către Măritul Colegiu Electoral Bisericesc, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
– 1986, 19 noiembrie – a fost instalat potrivit rânduielilor, în Catedrala Patriarhală Sfinții Împărați Constantin și Elena de către Mitropoliții țării: Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei și Nicolae al Banatului, în prezența membrilor Sfântului Sinod, a reprezentanților de Stat, a Patriarhilor Ierusalimului și Bulgariei, a delegațiilor Bisericilor Ortodoxe Surori, a Vaticanului, a Bisericilor anglicane, Vechi-Catolice, Protestante din lume, a reprezentanților Consiliului Ecumenic al Bisericilor, a Conferinței Bisericilor Europene, a Bisericilor și Cultelor din România, a clerului și a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române din țară si de peste hotare
– 1986 – 1990 – a condus și Mitropolia Moldovei și Sucevei, întrucât nu se obținuse aprobarea de ocupare a scaunului rămas vacant
– După Revoluția din decembrie 1989 înțelegând contestațiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor biserici în București de către regimul de dictatură, la ședința Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăință. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mănăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist și-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986.
Biserica, instituție fundamentală în viața țării, sub conducerea și neobosita strădanie a Patriarhului Teoctist, își reia acum locul, rolul și sarcinile cuvenite în societatea românească, după o perioadă de patru decenii de marginalizare și îngrădiri.