Duminica trecută, de pe la ora 17 și până hăt, la ora începerii recitalului Real-ului Madrid (22 trecute fix), la discoteca Vox a avut loc ediția a doua a unui veritabil eveniment mai mult decât muzical: concursul de interpretare „Petru Rareș Music Star”.
Structurat pe trei secțiuni (interpretare – gimnaziu, interpretare-liceu și grupuri), concursul a adus pe scenă 20 de nume, fiecare având de interpretat fie câte o piesă românească și una străină, fie compoziții proprii. Am ascultat, așadar, 40 de piese de toate genurile, de la hard și grunge până la pop/disco, ba chiar și soul ori country.
Nu doar eu, ci și ceilalți membri ai juriului (dintre care profesorul Marius Vrânceanu – T-jazz! – și Bobby Stroe se numără printre cei cărora muzica le este nu, o a doua natură, ci chiar prima!) am observat, fără a fi neapărat un reproș, că piesele pe care majoritatea concurenților și le-au ales sunt în general monotone (cel puțin la secțiunea a doua, zece din cele 12 au fost parcă scrise de același compozitor) și mai ales melancolice, dacă nu de-a dreptul triste, ceea ce parcă nu „bate” cu exuberanța specifică adolescenței. Ar mai fi de spus și că acolo unde s-a interpretat instrumental prestația a fost mai puțin convingătoare, avantajați fiind cei care au cântat cu negative, pe acestea sunetul fiind mai închegat, mai „profi”. Cât privește grupurile, chiar dacă Red Shadownu a excelat, obținând doar locul 3, trebuie remarcat și salutat cu drag faptul că au fost singurii din concurs care au prezentat compoziții proprii, fapt cu atât mai notabil cu cât jumătate din membrii grupului sunt elevi în clasa a IX-a.
Ierarhia finală, la secțiunea 1, le-a avut pe podium pe următoarele: locul 3 – Cezara Adam (clasa a VI-a), locul 2 – Lizuca Sidoriuc și Otilia Popesca (ambele cântând și la chitară, și vocal), iar câștigătoare, la fel ca anul trecut, a fost Sabina Panciuc din clasa a VI-a. Despre ea, mai pe larg, mai încolo. Secțiunea a doua: locul 3 – Andra Matei – clasa a XI-a, 2 – Bianca Ciubotaru (a XI-a; o voce perfect stăpânită și excepțional de melodioasă), locul 1 revenindu-i deja confirmatei artiste Raluca Chiseliță, o rockeriță fără cusur și o prezență scenică impecabilă. La grupuri, Red Shadow a prins doar locul 3, luând însă și premiul de compoziție, pe 2 s-a plasat Scamă (în ambele, ba și la nepremiații The Curlies bătând excepțional la tobe Iulian Fodor, cel care, absolut meritat, a câștigat și premiul de cel mai bun instrumentist) și, în sfârșit, câștigătorii: Demisec, din rândul cărora am remarcat-o pe baterista (!!) Raluca Șutu, cea căreia eu personal i-am acordat punctajul maxim la categoria „cel mai bun instrumentist”. Tot Demisec a obținut, și tot meritat, premiul de popularitate.
Spuneam că voi reveni asupra numitei Sabina Panciuc, recidivista care, nu numai că și-a dublat succesul de anul trecut de la categoria „piticuți”, dar i-a bătut absolut pe toți, anul acesta, cucerind trofeul suprem: Music Star „Petru Rareș”, ediția 2011.
Ei bine, minunea blondă a fost din nou uluitoare, marele muzician Marius Vrînceanu (care o asculta în premieră) zicându-mi: „Dodo, n-am mai văzut și n-am mai auzit așa ceva! O iau să cânte cu noi, cu T-Jazz!”. Păi după așa vorbe, eu ce să mai spun? Poate doar că Sabina va fi, peste nu mulți ani, vocea supremă din muzica noastră. Mizez și pe faptul că, dacă la 11-12 ani o poate modula și o poate stăpâni aproape de perfecțiune, nici măcar naturala schimbare de voce nu îi poate afecta evoluția decât în sens pozitiv. Nu cunosc nici măcar o singură cântăreață din România cu care să o pot compara. Îmi vin în minte doar Etta James pentru trăirea scenică și Suzi Quatro ca look. Sabinuțo, să te ferească Domnul să nu te ții serios de treabă!
În final, cuvenitele plecăciuni celui fără de care acest formidabil eveniment nu ar fi fost posibil: profu’ de Muzică. Se numește Cristi Doboș, iar elevii săi, și nu numai, îl iubesc atât de mult, încât i-au stricat toată regia spectacolului, punându-i la urmă în brațe un tort. Aflaseră, pe căi doar de ei știute, că se apropie ziua lui. Închei și eu cu un „La mulți ani, Cristi!” și cu cele mai bune gânduri pentru toți artiștii care ne-au încântat în acest spectacol-concurs. Ei sunt un model care s-ar cuveni clonat în toate școlile din România, care astfel ar putea deveni într-o bună (sigur bună!) zi țara pe care ne-o dorim.
