Complexul Muzeal Bucovina, care deține în patrimoniu Fondul memorial-documentar Petru Comarnescu (unul din cei mai scînteietori reprezentanți ai generației care s-a ivit în cultura românească la sfîrșitul celui de-al treilea deceniu al secolului trecut, generație din care-au făcut parte Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu…), se pregătește intens pentru a marca un secol de la nașterea criticului de artă și filozofului care a avut ca sens al existenței dăruirea întru cultură.
– expoziție, o lansare de carte și o medalie
Săptămîna care urmează, în care calendarul marchează atît data nașterii (23 noiembrie 1905), cît și cea a decesului (27 noiembrie 1970) lui Petru Comarnescu, va fi vernisată o expoziție organizată în saloanele de la parterul Muzeului de Istorie (expoziție care va cuprinde piese de mobilier, obiecte de artă, fotografii, manuscrise și cărți din Fondul memorial-documentar Petru Comarnescu), va fi lansat volumul „Documentar memorialistic” îngrijit de prof. Nicolae Cârlan (volum apărut în 300 de exemplare la editura și tipografia suceveană „Lidana”, care reproduce în cele 150 de pagini fragmente de corespondență, rapoarte și referate întocmite de Petru Comarnescu în urma călătoriilor făcute, în cea de-a doua jumătate a anilor ’60, la Roma, la Paris și în SUA, precum și 3 studii semnate de prof. Nicolae Cârlan: „Petru Comarnescu și universul american”, „Petru Comarnescu și Lucian Blaga sub zodia afinităților elective” și „Petru Comarnescu sub imperiul avatarurilor editorialistice”), lansare care va avea loc la Mănăstirea Voroneț, unde se află mormîntul celui care a fost definit ca fiind o „enciclopedie peripatetică” (mormînt la care va fi oficiată și o slujbă de pomenire) și va fi decernată, cu acest prilej, reprezentanților unor instituții și unor personalități culturale, medalia „Petru Comarnescu – 100” realizată de Complexul Muzeal Bucovina la Monetăria Statului.
– „Omul care i-a făcut pe mulți dintre semenii săi să vibreze la un înalt voltaj intelectual și artistic”
Petru Comarnescu, care așa cum scria Valeriu Râpeanu, a fost „omul care i-a făcut pe mulți dintre semenii săi să vibreze la un înalt voltaj intelectual și artistic”, a crezut neabătut în vocația creatoare a spiritului românesc și s-a declarat fără rezerve împotriva celor care susțineau că „tradiția este un obstacol înaintea progresului, că ea oprește mersul vieții și mai ales puterea ei de înnoire”. Cu un doctorat în filozofie obținut la vîrsta de 26 de ani la Universitatea Southern California din Los Angeles, una dintre cele mai reputate universități americane, Petru Comarnescu, inițiator al grupării „Criterion”, a fost unul dintre intelectualii care dispunea de o largă informație asupra filozofiei moderne. Personalitate complexă și controversată, Petru Comarnescu s-a dedicat activității publicistice făcînd dovada unei largi disponibilități culturale și a unui interes deosebit pentru problemele teoretice ale artei pentru care a avut un simț exact al valorii.
– La manifestările dedicate lui Petru Comarnescu se mizează și pe participarea acad. Răzvan Theodorescu
Întrucît în același interval va fi organizată o expoziție de artă plastică itinerantă, cu lucrări din colecțiile muzeelor din Suceava, Rădăuți și Gura Humorului, iar la Universitatea „Ștefan cel Mare” se vor desfășura simpozioanele „Artă și cultură medievală” (ediția a XII-a) și „Bucovina – file de istorie” (ediția a VII-a), cu participarea unor istorici, cercetători și arheologi din România, Polonia și Republica Moldova, la care a fost invitat acad. Răzvan Theodorescu, se mizează pe prezența sa și la manifestările dedicate lui Petru Comarnescu.
Centenar Petru Comarnescu (1905-2005)
Din decembrie 2003, Școala cu clasele I-VIII Numărul 2 din orașul Gura Humorului, se numește Școala “Petru Comarnescu” pentru o mai dreaptă cinstire a criticului de artă, eseistului, traducătorului și memorialistului Petru Comarnescu. În școala noastră, luna octombrie este “Luna Comarnescu” și, în acest timp, ca și pe parcursul întregului an școlar, vom organiza și desfășura activități cultural-educative ce îi vor fi dedicate; concursul “Petru Comarnescu – viața și opera”, medalionul literar „Petru Comarnescu-traducător”, excursii la Voroneț, la Suceava, la Muzeul în care se află sala „Petru Comarnescu” etc. Criticul literar și de artă s-a născut pe 23 noiembrie 1905 la Iași și a trecut în neființă, în 1970, fiind înmormîntat, după cum și-a dorit, în cimitirul mănăstirii Voroneț. La căpătîi are crucea „Tatăl și fiul” a sculptorului George Apostu. A debutat editorial cu volumul „Homo americanul”-1933 și scrie mai multe cărți despre America: „Zgîrie-norii New York-ului”, „Chipurile și priveliștile Americii” (1940), „America. Lume nouă viață nouă” (1930-1947). Aceste cărți oferă și astăzi o aventură spirituală interesantă. Vorbind despre America, Comarnescu vorbește despre sine, despre europeanul venit să înțeleagă și să analizeze lumea de dincolo de ocean. Considerat șef al generației sale, din care fac parte Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Dan Botta, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, P. Comarnescu, s-a impus o dată cu ei, rămînînd însă – de ce oare? – o personalitate încă neînregistrată în conștiința critică la adevărata-i valoare. Considerat filozof al culturii, scriitor și comentator, Petru Comarnescu este un eseist un critic literar și de artă. Monografiile și studiile de istoria artei – Octav Băncilă, 1954, Benjamin Franklin, 1957, Nicolae Grigorescu, 1959, Ștefan Luchian, 1960, Ion Jalea, 1962, N.N. Tonitza, 1962, Constantin Brâncuși – mit și metamorfoză în sculptura contemporană, 1972- relevă cultura, talentul și unitatea de concepție și stil ale autorului. Petru Comarnescu, călător prin vocație, a cutreierat America și Europa, dar a iubit Bucovina și a pus în valoare mănăstirile ei, scriind în limba franceză și română, despre Voroneț ca și despre toate bisericile și mănăstirile Moldovei, găsind calea spre tipar, în 1961, cu alicul titlu „Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei”. Privind tabloul votiv al mănăstirii Voroneț, criticul de artă scrie „Sfîntul Gheorghe ține mîna dreaptă pe umerii voievodului, iar cu stînga pe jumătate ridicată, cere parcă bunăvoință lui dumnezeu pentru ctitori…”. Bunăvoința cerească este probabil invocată pentru propriile-i „ctitorii”, pentru cărțile, pentru paginile de jurnal în care specificul național este un laitmotiv, fie că este vorba de cultura română, americană sau europeană. A tradus și prefațat opere de: T.E. Lawrence, E.Oneil, D.Defoe, G.B. Shaw, M. Twain, W. Scott, J. London, Bonte etc. Postum îi apar volumele „Scrieri despre Teatru” (1977) și „Chipuirile și priveliștile Europei (1980). Intelectual nutrit de lecturi, Petru Comarnescu și-a dedicat viața culturii, artei românești și universale. Ambiția lui din totdeauna a fost de a încetățenii la noi creațiile clasice universale și de a restitui sau a da în compensație culturii universale propriile valori, în mod special Voronețul și celelalte valori ale Moldovei dar și pe Grigorescu sau pe Brîncuși. Scrierile sale relevă o privire scormonitoare și talent de prozator stăpîn pe cel mai modern instrument (eseul) dar și pe cele clasice (dialogul, personajul, descrierea meticuloasă și glaciară). Petru Comarnescu a scris despre țări și popoare, despre continente și civilizații, despre prieteni, despre artiști plastici, realizînd o continuă confruntare între expresia existențială și reflectarea ei artistică. Eseistul punea preț pe izvoare, pe lucrul văzut și trăit, citea ca să se inițieze și să se instruiască și apoi se supunea examenului emoțional, deseori suspendîndu-și spiritul critic pentru a putea gusta în voie lucrurile artei înalte. Paginile sale, atît de greu de găsit, definisc un spirit deschis vieții artistice și faptei, care a avut un destin neprielnic, dar care este convins că „destinul unui neam se face laolaltă, prin construirea unei mentalități și mai ales prin soluții și fapte concrete”. Parte din destinul neamului său, Petru Comarnescu este parte și din destinul școlii al cărui mentor este. Sub auspiciile spiritului său director, munca de educație poate căpăta o nouă și profundă dimensiune pătrunsă și de firul poetic al versurilor Constanței Buzea, dăruite Voronețului și implicit (am dori noi) lui Petru Comarnescu.
„Pe pămîntu-ncuibat cu sămînță de somn,
Cresc copacii rămuroși, pirostrii pentru domn.
Dar acești vechi pereți spun într-una ceva,
Ca și cum ar boci, ca și cum ar cînta
Să tăcem s-auzim ce spun vechii pereți
Poate vom desluși trăind la Voroneț,
…………………………………………………..
O, acești vechi pereți spun întruna ceva
Ca și cum ar boci, ca și cum ar cînta.
Dacă noi am putea cînta mai adînc
Să simțim ce spun ei, să vedem de ce plîng”
Prof. Rodica Constantinescu, Eco-Școala Numărul 2 „Petru Comarnescu”, Gura Humorului
