E bine, a fost weekend, am putut intra ușor în ritm. Mai anevoios vom păstra acest ritm de trei partide pe zi în timpul săptămânii. Să tot fii elev, student, ba chiar, iată, profesor! Păstrând cadrul didactic, dacă-mi permiteți exprimarea, ce învățăminte am tras noi după primele meciuri ale acestui Mondial exotic? Dacă în selecționata de rugby a gazdelor, celebra Springbok – campioană mondială în două rânduri, au început să-și facă loc sportivi de culoare, albul a dispărut aproape complet din peisajul fotbalistic. Doar una-două rezerve mai aduc aminte de cele 10 procente de populație albă, orientată snob către cricket. Singurul fotbalist sud-african alb, de oarecare valoare, pe care mi-l amintesc, este Mark Fish, cel care a evoluat deceniul trecut la Lazio și apoi prin fotbalul englez. Totuși, la meciul de deschidere a fost un moment când am revăzut, parcă, un vechi prieten. Era momentul în care a fost introdus în teren numitul Cuauhtémoc Blanco, mexicanul pe care ni-l amintim încă de acum 3-4 turnee finale, datorită unui procedeu tehnic ciudat. Blanco prindea mingea între glezne și țopăia pe tușă atunci când vreun adversar intra la deposedare. Mai degrabă amuzant decât eficient, procedeul l-a făcut pe Blanco simpatic multora.
Trec cu discreție peste nulul complet gri al Franței cu Uruguayul, oprindu-mă direct la Argentina-Nigeria. După numai câteva minute, “obositul” Messi deja slaloma printre africani. Așa arată un exploatat pe plantația Barcelonei? Mai obosit mi s-a părut Milito, intrat în repriza a doua, dar fără impactul așteptat. Pe margine, costumat în antrenor, Maradona a a beneficiat de nenumărate prim-planuri. Citisem pe undeva niște cotații ale bookmaker-ilor referitoare la direcția atacurilor lui Maradona. Cele verbale, desigur! Printe alții, Pele (deja s-a întâmplat, probabil Diego a pariat și s-a grăbit să-și ridice banii!), FIFA, Bilardo… Mi-aș permite să mai adaug un nume pe listă, Mourinho. Păi dacă Maradona face vreo ispravă la turneul ăsta, credeți că va tolera un alt arogant în lumea asta mică?!
De la alertul Anglia-SUA am reținut doar propunerea pentru vuvuzela primei faze (adică trompeta!): portarul Green, cu o gafă evergreen. Nu pot încheia fără un elogiu pe care nu mă așteptam să-l fac. Reluările televiziunii sud-africane sunt absolut remarcabile! Cadre strânse pe jucătorul cu mingea, când pleacă șutul sau centrarea nu se smucește brusc camera ca să ne dea dureri de ceafă, ci urmează zoom out cu traseul mingii, pentru a se strânge apoi din nou cadrul la destinație. Bine lucrat sau Goeie werk, cum s-ar spune în afrikaans!
