Petarde la Granada

Se pare că echipele din vitrina de lux a Spaniei nu pot digera o înfrângere dacă nu vine și a doua, legată. După Real, a fost rândul Barcelonei să adauge un meci ratat în siajul celui precedent, cu Atletico Madrid. În mod cert, orice rezultat în afara unei victorii era inacceptabil la Granada, însă măcar un egal îi menținea pe catalani în sfera propriilor rezultate. După 33 de etape ar fi fost la egalitate de puncte cu Real Madrid, dar cu avantajul rezultatelor directe, și probabil la un punct sau trei în spatele lui Atletico (că doar n-or fi învins-o băieții lui Contra duminică seara…). Dar, așa cum am mai amintit, Barcelona o primește pe Atletico pe Camp Nou, în ultima etapă, putând tranșa direct întâietatea. Numai că, dacă Atletico merge ceas, poate sărbători titlul de campioană chiar înainte de marele meci, aruncându-l astfel în derizoriu. Dar mai e mult până departe.
În ceea ce-o privește pe Barcelona, scriam că primește ce a meritat pentru prostia (sau aroganța?) de a ignora lecțiile sezonului trecut. Reiterez, astfel, absența unor fundași centrali cu talie, doar cu Pique nefăcându-se primăvară, decât pentru un tur, adică pentru optimi. Nu mai punem la socoteală faptul că Pique poate lipsi și el la un moment dat, din nenumăratele motive specifice fotbalului profesionist. Așa cum s-a întâmplat în returul de la Madrid, cu trupa lui Simeone. Deloc surprinzător, golul încasat a fost urmarea unui duel aerian pierdut la limita careului mic. Apoi Barcelona s-a strecurat cumva prin avalanșa de bare, dar n-a fost în stare, un meci întreg, s-o vâre și ea în ațe. Dar nici la Granada?! Mă așteptam ca Messi, destul de rezervat pe parcursul sezonului, să urce în aceste meciuri la catedră, numai că există ceva care ne scapă nouă, celor din exterior. Să fie antrenorul, acest Tata Martino, care s-a trezit cu o pălărie prea mare și n-a știut cum s-o ajusteze? Oricum, dacă Messi nu e, măcar să fi ieșit la rampă Neymar, marea investiție! Acesta putea schimba cursul sezonului dacă înscria din situații simple, singur cu portarul. Pe Curtois a ales aiurea să-l dribleze, iar în fața lui Karnezis a semiluftat!
În încheiere, încă un elogiu pentru Simeone. Ați văzut cât de fricos a jucat Blanc fără Ibrahimovic, în timp ce Simeone a sufocat-o pe marea Barcelona fără Diego Costa și Arda Turan, adică fără cei mai valoroși jucători din lot!