Protecția animalelor este văzută într-o lumină specială de asociația de profil Pro Anima, care susține că are grijă de câinii comunitari din adăpostul Primăriei Suceava. Peste o mie de câini trăiesc aici într-o mizerie cruntă, unii în țarcuri betonate, pline de dejecții, alții legați în lanț. Ei primesc pe post de mâncare o zoaie lungă, dar și aceasta în cantitate insuficientă. Ieri la amiază, două angajate ale asociației, dintre care una era purtătoarea de cuvânt Gențiana Prisăcaru, și doi angajați ai Primăriei Suceava tocmai pregăteau ceea ce au intitulat „mâncarea câinilor”.
În patru recipiente de 100 de kilograme și în unul de 400 de kilograme era un terci din mălai și câteva boabe de arpacaș, „hrana” pe următoarea zi. Într-o cadă veche de baie, resturi de la o cantină școlară- resturi de ciorbă, cuburi de cartofi și morcovi, felii de lămâie, totul de o culoare și un miros care răscolesc stomacul chiar și celor mai puțin sensibili.
Gențiana Prisăcaru încearcă să ne convingă de prezența cărnii în acest amestec, „gâturi și capete de pui”, spune ea, dar în ciuda eforturilor muncitorului de a răscoli după o fărâmă de carne sau os, acestea nu s-au lăsat depistate.
Reprezentanta Pro Anima ne mai spune că, atunci când rămân fără carne, pun în cazane conserve de pește expirate, pe care le-au primit de la un supermarket. În magazia adăpostului există și vreo 7-8 saci de 10 kg de granule pentru câini, dar reprezentanta Pro Anima spune că acestea sunt rezervate doar puilor și bolnavilor.
Bucătăria este singurul loc în care este cald, dar și aici domnește aceeași mizerie de pretutindeni. Geamuri opace de murdărie, vase și tacâmuri murdare, oale pline de resturi de mâncare și același miros greu, pestilențial, de care nu poți scăpa nici la ore bune după ce pleci din acest loc.
Adopția sau moartea, alternativele câinilor din adăpost de a scăpa de suferință Muncitorii intră în țarcuri și toarnă zoaia în castroane. Resemnați, după gratii sau în lanț, câinii vin pe rând să mănânce. Unde sunt mai mulți într-un țarc, lăturile nu ajung pentru toți și cei care n-au prins își ațintesc ochii triști asupra oamenilor, în speranța că vor primi și ei ceva. Asta nu se întâmplă, castroanele sunt umplute o singură dată pe zi. Nu le rămâne decât să viseze că următoarea zi vor fi mai aproape de vas când omul cu găleata va intra în țarcul lor.
Pentru unii suferința s-a încheiat, fie prin adopție, fie după ce s-au îmbolnăvit și au murit. Circa 30 de câini au fost adoptați, de la începutul acestui an, iar alți 20, cel puțin, au murit după inundațiile din vară. Apa a ajuns la aproape un metru în adăpost și animalele mai puțin rezistente s-au îmbolnăvit și au murit.
Despre câinii și pisicile din adăpostul din lunca Sucevei se poate spune orice, numai că sunt protejate în vreun fel, nu. Pentru astfel de iubitori de animale dragostea și protecția se manifestă prin lanțuri, beton, mizerie și o așa-zisă alimentație care nu are nici o legătură cu specia și cu bunăstarea celor protejați.
Falsa dragoste pentru animale Nici cei șapte angajați ai primăriei nu sunt mai fericiți decât cei pe care îi au în grijă. În adăpost nu există decât apă rece, boilerul din dotare nu poate fi utilizat pentru că la pornire sar siguranțele din tabloul electric, nu există un vestiar cu minime condiții pentru igiena angajaților.
„La sfârșitul programului nu poți să te speli decât pe mâini, cu apă rece. Nu ai unde să faci un duș, să te schimbi. Mergi cu autobuzul și toată lumea din jur se dă deoparte, că miroși a câine și îi deranjezi pe toți”, ne-a spus un muncitor.
Pentru munca lor, sunt plătiți cu un salariu lunar net de 600 de lei și cu bonuri de masă în valoare de 200 de lei. Cu excepția salariilor muncitorilor, Primăria Suceava nu alocă nici un ban adăpostului de câini comunitari. Toate cheltuielile au fost asumate de asociația Pro Anima, care este în mod vădit depășită de sarcina la care s-a angajat. Sucevenii care pretind că iubesc animalele pot dovedi acest lucru luând acasă și îngrijind un câine comunitar, nu hrănindu-l pe scara blocului sau ducând un kilogram de oase la adăpost.
Cu siguranță locul câinilor și pisicilor nu este pe străzi, dar acesta este singurul aspect pe care îl rezolvă adăpostul.
