Peste 7,3 milioane de arbori vor fi plantați anul acesta în pădurile Sucevei

Campania de împădurire de primăvară a început de ieri în cadrul Direcției Silvice Suceava, care administrează cel mai întins și valoros fond forestier din țară.
În total, peste 7,3 milioane de arbori vor fi plantați anul acesta în fondul forestier de stat administrat de silvicultorii suceveni, cea mai mare parte a lor fiind produsă în pepinierele proprii, de unde an de an este furnizat material săditor și pentru campaniile de împădurire ale direcțiilor silvice din alte zone din țară, dar și pentru regenerarea fondurilor forestiere private din județ.
Programul de regenerare a pădurilor în anul 2016, pentru Direcția Silvică Suceava, în fond forestier de stat, cuprinde o suprafață de 1.640 ha, din care 730 ha (45%) prin regenerări naturale și 910 ha (55%) prin regenerări artificiale.
Acestora li se adaugă lucrările de completări curente în plantații pentru o suprafață de 363 ha, tot în fond forestier de stat.
O importanță mare o au și lucrările de întrețineri pentru plantațiile din fond forestier de stat, care însumează o suprafață totală de 9.248 ha, din care 1.089 ha revizuiri, 6.894 ha descopleșiri și 1.265 ha mobilizarea solului în jurul puieților. Pe 118 ha se va face ajutorarea regenerării naturale.
În fond forestier privat cu contract de administrare în anul 2016 programul Direcției Silvice Suceava este de 280 ha împăduriri, completări pe 67 ha, întrețineri plantații pe 1.419 ha.
În campania de împăduriri din primăvara anului 2016 se vor folosi 7,3 milioane de puieți forestieri, din care 4,8 milioane puieți molid, 722.000 puieți brad, 301.000 puieți larice, 67.000 puieți pin silvestru, 232.000 puieți fag, 329.000 puieți stejar pedunculat, 172.000 puieți gorun, 358.000 puieți paltin de munte, 207.000 puieți frasin, 50.000 puieți salcâm, 30.000 puieți cireș, 7.000 puieți tei, 16.000 anin, 3.000 puieți plop și 1.000 puieți plop alb.
Împăduriri pe suprafețele neregenerate ale persoanelor fizice
În paralel cu lucrările de împădurire din pădurile statului, silvicultorii suceveni se vor ocupa și de împădurirea a aproximativ 200 de hectare de terenuri forestiere care aparțin persoanelor fizice, care au exploatat masa lemnoasă, în urmă rămânând suprafețe forestiere neregenerate.
Împădurirea va fi efectuată din fondul de conservare și regenerare achitat de proprietari în urma valorificării masei lemnoase. Ca material săditor vor fi folosiți puieți de molid și larice produși în pepinierele DS.
De altfel, pentru cei interesați să facă lucrări de împădurire, Direcția Silvică Suceava are disponibili puieți din speciile molid, larice, pin silvestru, salcâm, plop și salcie, care pot fi livrați contra cost persoanelor fizice și juridice.
Prețurile medii de livrare, fără TVA, sunt: molid 629 lei/1.000 buc., larice 591 lei/1.000 buc., pin silvestru 494 lei/1.000 buc., salcâm 434 lei/1.000 buc., plop 371 lei/1.000 buc., salcie 457 lei/1.000 buc.
Direcția Silvică Suceava dispune la Pepiniera Silvică Salcea de o gamă diversificată de puieți ornamentali care pot fi procurați contra cost la prețuri avantajoase de persoanele fizice și juridice interesate. Relații suplimentare se pot obține la Pepiniera Silvică Salcea, tel. 0230/529321.
Silvicultura, o mare responsabilitate și o tradiție
„Resursa regenerabilă reprezentată de pădurile Bucovinei a fost și este unul dintre cele mai importante avantaje pentru economia județului Suceava, pentru locuitorii acestuia, fiind totodată și, implicit, temelia contribuției substanțiale adusă de direcția silvică suceveană în îndeplinirea criteriilor de performanță ale R.N.P. – Romsilva. Altfel spus, în plan economic, ecologic și social strict județean, Direcția Silvică Suceava a rămas până azi una din cele mai mari, stabile și eficiente unități productive sucevene”, afirmă Sorin Ciobanu, directorul structurii silvice care administrează cel mai mare fond forestier din țară.
La nivel național, în cadrul administrativ reprezentat de R.N.P. – Romsilva, Direcția Silvică Suceava asigură un important suport financiar, dar și material săditor, pentru refacerea și dezvoltarea fondului forestier în acele zone ale țării care sunt, din diferite motive, mai sărace în păduri.
„Putem astfel spune că unitatea noastră are nu numai deosebite rezultate productive, financiare, ci și-a dovedit cu o consecvență unanim recunoscută vocația de creator de mediu, de generator de sănătate și securitate ecologică pentru întreaga țară. Pe de altă parte, silvicultura ca profesie și vocație, dar și iubirea, respectul pentru pădure manifestate, în general, de toți cei trăitori în Bucovina sunt realități incontestabile ce se bazează pe tradiții valoroase și respectate din generație în generație”, a adăugat Sorin Ciobanu.
Prin cele 24 de ocoale silvice, care reprezintă peste trei sferturi din suprafața împădurită a județului – ce totalizează aproape 450.000 de hectare, Direcția Silvică Suceava administrează 7% din fondul forestier național.
„Aceste statistici dovedesc marea responsabilitate cu care suntem învestiți, dar și numeroasele provocări, probleme care se ridică zilnic în fața corpului silvic, cel chemat să apere și să cultive, în folosul generațiilor viitoare, o asemenea avuție. Una jinduită, după cum știm, de mulți și feluriți «neprieteni». Într-o broșură azi uitată, inginerul silvic Victor Precup încerca să-și explice și să explice – în 1933 – mândrilor beneficiari ai pășunilor și pădurilor foste grănicerești de ce e neapărat ca ei să-și cultive, exploateze și regenereze cu multă chibzuință avuția. Începând cu actul elementar… de a scoate caprele din pădure! Constatarea și implicit povața demnului nostru înaintaș mi se par extrem de actuale, în această perioadă tulbure, una în care confuzia între «dreptul de proprietate» și «obligația de a respecta pădurea» e una aproape totală: «Cine are deci dreptate? Aceia care vă sfătuiesc să prăpădiți și mai departe pădurile, lăsând în paragină pășunile și să nu faceți nimic pentru urmași? Sau noi, inginerii silvici, cei care vă sfătuim să fiți prevăzători și să nu vă lăsați în greșeala să aveți mult și rău, ci puțin, dar bun? Și, lăsând pădurile să crească așa cum le-a dat bunul Dumnezeu, să vă puneți pe lucru, îmbunătățindu-vă pășunile și făcând din ele adevărate mine de aur, așa cum au făcut și neamurile vrednice din țările muntoase ale Apusului?». Indirect, am atins, iată și o problemă încă nerezolvată a perioadei actuale – situația pășunilor montane și a zootehniei noastre – a cărei soluționare ar implica automat și o slăbire a marii presiuni puse din diferite interese asupra pădurii”, a menționat șeful silvicultorilor suceveni.
Pădurea – un ocrotitor și un prieten generos pentru om
Omul datorează pădurii cu mult mai mult decât orgoliul îi îngăduie să recunoască, spun oamenii de specialitate, care țin să sublinieze importanța acesteia în viața noastră.
„Din cele mai vechi timpuri, pădurea a fost pentru om un ocrotitor și un prieten generos. Putem observa că între ființa gânditoare și cea vegetală există asemănări tulburătoare, precum și deosebiri importante. Toate acestea ar trebui să-i îndemne la reflecție și la acțiune responsabilă pe mulți dintre acei care nu au înțeles încă un adevăr esențial: pădurea determină nemijlocit destinul, viitorul omenirii. Există, iată, o aproape perfectă asemănare structurală, anatomică între cele două ființe alăturate – om și arbore – emoționant sintetizată în zicerea folclorică «omule, pomule». Arborele este o ființă stabilă, solid înrădăcinată, fidelă locului nașterii și dezvoltării ei. O pildă vie, la îndemână, de consecvență, tenacitate și rezistență. Calități exemplar sintetizate de Eminescu, acest neîntrecut iubitor și cântăreț al Codrului: «iar noi locului ne ținem, cum am fost, așa rămânem». Omul este nu doar în plan fizic o ființă mobilă, mișcătoare («pe pământ rătăcitor», cum scrie Poetul), ci și una schimbătoare, imprudentă, nu o dată lipsită de chibzuință și guvernată de ambiții și de nevoi nu întotdeauna justificate. Caracteristici care au dus, în epoca modernă, la secătuirea resurselor naturale și la degradarea habitatului natural originar, în cadrul căruia restrângerea alarmantă a masivelor verzi ale Planetei a devenit azi cea mai dureroasă dovadă”, consideră Sorin Ciobanu, directorul DS Suceava.
Faptul că omenirea devine tot mai conștientă de aceste adevăruri și de miza esențială pe care o reprezintă salvarea pădurii planetare pentru supraviețuirea, sănătatea și bunăstarea ei, este dovedit și de Rezoluția Adunării Generale a O.N.U. din noiembrie 2012, prin care ziua de 21 martie a fiecărui an a fost declarată „Ziua Internațională a Pădurilor”.
Ștefan cel Mare, autorul primei împăduriri artificiale, în 1497
„Grija, efortul pentru asigurarea regenerării fondului forestier administrat de Direcția Silvică Suceava sunt preocupări de căpetenie ale colegilor mei. Desigur, sintagma consacrată, cea de «campanie de împăduriri», își justifică oarecum rezonanța militară, prin complexitatea lucrărilor silvice din fiecare primăvară, precum și prin concentrarea în sezonul renașterii naturii a unor importante eforturi umane, organizatorice, materiale și financiare. Dar implicarea silvicultorilor în activitățile subsumate întemeierii pădurilor viitorului – de la recoltarea și prelucrarea semințelor, la lucrările de finețe din pepiniere și solarii etc. – se desfășoară de-a lungul întregului an, chiar dacă acestea devin mai vizibile publicului și sunt mai intense în anotimpul în care sevele încep să urce în trupul arborilor. Iar preocupările pentru întemeierea, prin plantații, de noi păduri sunt mai vechi în Moldova decât însăși primele forme de administrație silvică întemeiate aici în secolul XVIII. Astfel, prea puțini români știu că Ștefan cel Mare și Sfânt este, pe lângă legendarele sale fapte de arme și de credință creștină, autorul unei premiere: întâia împădurire artificială. Ea s-a realizat în 1497, după victoria împotriva polonezilor la Codrii Cosminului, când trufașii nobili leși căzuți prizonieri au fost puși să are și să semene cu ghindă «dumbrăvile roșii» de la «Botoșani, Cotnari și de mai gios de Roman». Această premieră a precedat-o cu mult pe cea atribuită ca o prioritate mondială țarului Petru cel Mare. Ulterior, primele lucrări organizate de împăduriri s-au realizat în Bucovina în anul 1818 în Ocolul Silvic Codrul Voievodesei și au constat din plantații cu puieți de larice, dar abia după 1875 a început o activitate mai susținută în acest sens, soldată și cu înființarea de pepiniere silvice. Astfel, în ultimul pătrar al secolului XIX, se împăduriseră în Bucovina peste 22.000 ha. Importanța – dar și complexitatea – lucrărilor silvice consacrate asigurării regenerării pădurii a fost judicios relevată de neuitatul Marin Drăcea încă din perioada interbelică: «A împăduri nu înseamnă nici a semăna, nici a planta. Nici a arunca sămânța, nici a ««vârî»» puieții în pământ. A împăduri înseamnă a crea din ființe vii un nou organism viu, trainic, capabil de a se dezvolta armonic și de a se reproduce – târziu – prin propriile sale forțe». Pentru a crește și a înflori, pădurea are nevoie în primul rând de roua și de căldura inimii omenești”, consideră inginerul silvic Sorin Ciobanu, care gestionează cea mai mare structură silvică teritorială din țară.
Pe lângă acțiunile de regenerare a pădurilor, în cadrul „Lunii plantării arborilor”, Direcția Silvică Suceava patronează o serie de acțiuni cultural educative adresate îndeosebi tinerilor, vizând cultivarea sentimentelor de iubire și respect față de pădure.