În Muzeul Satului din Dumbrăvița, localitate ce aparține de comuna Vadu Moldovei, sunt expuse peste 500 de obiecte etnografice, care oglindesc modul de viață al oamenilor din aceste ținuturi. Cele mai vechi obiecte din muzeu au peste 150 de ani și au fost adunate de la bătrânii din sat, care, la rândul lor, le-au păstrat cu strășnicie în gospodărie de la părinții lor. Aceste bogății inestimabile ale satului românesc – obiectele vechi – au fost adunate, mergând din casă în casă, de către învățătoarea Maria Iorgoaia Gheorghiu, care este la catedră de 40 de ani.
Meșteșuguri moștenite din familie
Tradițiile și obiceiurile populare din satul Dumbrăvița sunt foarte bine reprezentate în muzeul de care se îngrijește învățătoarea Iorgoaia. Sunt expuse multe costume populare, unele dintre ele depășind cu mult un secol, fiind purtate chiar de părinții și bunicii ei.
„Ca fiică de țărani, am știut ce să caut în tezaurul satului, deoarece multe din exponatele existente au fost mânuite de către mine. Mama mea, Dumnezeu să o odihnească, Catrina Iorgoaia, a fost o foarte bună țesătoare, iar tatăl meu, Costache, s-a ocupat cu olăritul. Crescând într-o familie cu nouă copii, am învățat de mică toate meșteșugurile țărănești, de la spălatul cânepei, până la țesutul covoarelor, cusutul cămășilor populare și toate acestea mi-au rămas vii în minte”, ne-a povestit învățătoarea.
Un vis împlinit
Înainte ca Maria Iorgoaia să adune obiecte vechi din zona Vadu Moldovei, o altă învățătoare din Dumbrăvița, Virginia Bârleanu, a colecționat costume și obiecte populare.
În muzeul însuflețit de învățătoarea Iorgoaia mai există și obiecte adunate cu osârdie de învățătoarea Bârleanu. Multe dintre obiectele vechi adunate de aceasta au ajuns, însă, la muzeul Mănăstirii Cămârzani.
Fiind atrasă de glia strămoșească, de tradițiile și oamenii care au trăit pe aceste meleaguri, învățătoarea Iorgoaia a continuat, cu bunăvoința sătenilor, să caute prin șuri, poduri de casă, anexe, obiecte etnografice.
Face acest lucru din 1972, fără să obosească. A fost un vis al ei, pe care și l-a împlinit. A văzut cu ochii ei cum exponatele prind viață în Muzeul Satului, găzduit de școala veche din sat, ce are aproape două secole. Școala are trei săli, dar este ea însăși un muzeu, fiind construită din vălătuci (material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești).
Obiecte vechi de peste un secol
Obiectele etnografice din Muzeul Satului din Dumbrăvița reprezintă „un document” – un corespondent al unei culturi populare tradiționale, specifice zonei Vadu Moldovei, care oglindește modul de viață al oamenilor care trăiesc aici.
În muzeu pot fi admirate costume populare vechi, stative de țesut, urzitoare, mosor, suveică, mașină de scărmănat lâna, fuior, covoare țesute, lăicere, carpete, accesorii și măști folosite de colindători și urători în perioada sărbătorilor de iarnă, oale și ulcele din lut foarte vechi, instrumente muzicale, linguroaie, fier de călcat de peste 120 de ani, felinare, ladă de zestre ferecată cu încuietoare metalică, doniță, trăistuțe, centuri din piele cu bumbi de metal, icoane cu ferecătură metalică de peste un veac și jumătate, și multe alte obiecte vechi care merită a fi văzute.
Fiecare obiect are o poveste. A aparținut unei persoane care a trăit sau trăiește pe aceste meleaguri.
Fără buget pentru întreținerea muzeului
„Foarte multe obiecte erau descompletate, acoperite de praf și pânze de păianjen în poduri de casă, fiind nemișcate de zeci de ani. Le-am luat, le-am curățat, am căutat să le refac așa cum au fost ele originale și le-am adus în muzeu”, ne-a povestit învățătoarea.
Tot ea a mai spus că scopul înființării acestui muzeu, care a fost evaluat și de specialiști din cadrul Muzeului Etnografic Suceava, este acela de a fi vizitat. Din păcate, nimeni nu i-a sărit în ajutor învățătoarei, pentru a promova acest proiect etnografic.
„Trebuie să continuăm, împreună cu copiii de la școală, să colecționăm noi exponate, să le recondiționăm pe cele existente, să facem reclamă acestui muzeu, dar nu avem nici un ban alocat în acest sens. Din păcate, nu suntem luați în seamă, deși am trimis Proiectul Muzeul Satului – Dumbrăvița la toate forurile locale și județene. Nu am primit nici un răspuns”, a mai precizat, cu mâhnire, învățătoarea Iorgoaia.
Sunt multe alte muzee în satele bucovinene care se confruntă cu această situație. Nu au bani pentru recondiționarea pieselor din muzee, încăperile transformate „de nevoie” în muzee nu prezintă condiții de siguranță pentru exponate, iar cele mai multe dintre ele nu au o persoană angajată, plătită, pentru a primi vizitatori și pentru a se ocupa permanent de aceste nestemate populare.
