Peste 500 de câini „dispăruți” din adăpostul de la Dragomirna

Dosarele X cu câinii vabagonzi din Suceava. În mai puțin de doi ani de la înființarea unui adăpost de câini la ieșirea din municipiul Suceava, înspre Mitocul Dragorminei, proprietarul acestuia, Eugenia Ieș, a vândut terenul, iar sutelor de câini adunați acolo li s-a pierdut urma.
Proprietarul adăpostului susține că toți câinii au fost adoptați, în special de familii din străinătate, dar nu numai că nu deține actele care să confirme aceste adopții, ci și evidențele Direcției Sanitar Veterinare o contrazic în mod categoric.
Scandalul câinilor arși cu smoală
Peste 500 de câini vagabonzi, adunați de pe străzile Sucevei de angajații Primăriei, hoinăresc din nou pe străzi, grație „bunăvoinței” unei asociații de protecție a animalelor care, după ce a fost ajutată și sponsorizată să le asigure patrupedelor un trai mai bun, într-un adăpost privat, și-a închis porțile și a vândut și terenul pe care au fost amenajate țarcurile pentru câini.
Povestea a început în 2005, când, în urma unui scandal-monstru iscat de Asociația de protecție a animalelor BrunoPet, referitor la zeci de câini “arși” cu smoală în adăpostul Primăriei, din lunca Sucevei, cu sprijin din afară și cu forța de muncă asigurată de municipalitatea suceveană, un nou adăpost de câini, privat, a fost înființat la Dragomirna.
Scandalul a rămas cu multe aspecte neelucidate, existând chiar suspiciuni că acesta a fost provocat și exagerat în mod intenționat, pornind de la câțiva câini mânjiți pe blană cu smoală, cărora mai mult rău li s-a făcut prin îmbăierea lor în diluant, de către cei care s-au oferit să îi salveze.
Cazul a făcut înconjurul lumii, nu doar al țării, fiind promovat intens, pe toate mijloacele media, în special de către membrii asociației BrunoPet. Drept urmare, zeci de persoane și fundații internaționale s-au oferit să îi finanțeze, pentru a se ocupa de ajutorarea câinilor vabagonzi.
Deși sumele despre care se vorbește că au fost primite de către această fundație, fără acte, sunt de ordinul zecilor de mii de euro, președinta Asociației Brunopet, Eugenia Ieș, contestă că ar fi primit vreun ajutor, susținând că a făcut totul pe cheltuială proprie.
“Am avut o meserie foarte bănoasă și tot ce s-a făcut la adăpostul din Dragomirna a fost pe cheltuiala mea”, susține Eugenia Ieș, fost profesor în municipiul Suceava.
Finanțări fără acoperire
Vorbele ei sunt însă contrazise chiar de reprezentanții Primăriei Suceava, care, la insistențele ei, i-au oferit forța de muncă pentru a amenaja acel adăpost de la Dragomirna.
“Toate țarcurile și cuștile de la adăpostul Dragomirna au fost realizate de angajații Direcției Domeniului Public, în urma cererilor primite de la doamna Ieș. Materialele necesare au fost asigurate de asociația ei, BrunoPet, dar munca a fost a noastră. După aceea, nici nu a mai vrut să recunoască că i-am oferit ajutor, ne-a ponegrit peste tot și a refuzat să ne permită accesul în adăpost, să vedem starea animalelor”, povestește șeful Direcției Domeniului Public, Marian Andronache.
Mai mult, anul trecut, Primăria Suceava a fost vizitată de persoane din Germania, care s-au plâns că au oferit BrunoPet-ului sume consiste de bani, aproximativ 40.000 de euro, pentru care nu au primit nici o justificare a utilizării lor, deși au solicitat asta în repetate rânduri.
Cum Primăria nu a avut nici măcar acces în acel adăpost particular, întrebările lor au rămas fără răspuns.
Export de maidanezi
După spusele președintei asociației BrunoPet, 600 de câini vagabonzi din Suceava ar trebui să fie acum în Occident, huzurind în sânul unor familii cu bani, iar alți 200 ar fi adoptați de familii din România.
Din păcate, datele oficiale contrazic total spusele Eugeniei Ieș.
Astfel, în evidențele Direcției Sanitar Veterinare Suceava, în decursul celor doi ani în care a funcționat din plin asociația BrunoPet, înainte de a fi desființată, din Suceava au plecat peste hotare maxim 60 de câini, cărora li s-au întocmit toate actele necesare pentru a putea părăsi țara.
“Legislația europeană este foarte strictă în ceea ce privește animalele care sunt scoase din țară. Acestea trebuie să aibă toate vaccinurile impuse de UE, să fie testate clinic, să nu aibă nici un fel de boli transmisibile, iar pentru a putea fi trecute prin vamă, trebuie să aibă un certificat sanitar veterinar de transport. În anii în care am avut în evidență asociația BrunoPet, adică până la finele anului 2007, nu au plecat în afară decât vreo 50 – 60 de câini, dați spre adopție”, declară Lucian Covaciu, care a ocupat funcția de inspector în cadrul Biroului de Sănătate a Animalelor, în DSV.
Adopții internaționale, fără acte doveditoare
Mai mult, BrunoPet nu a prezentat nici un act justificativ al adopțiilor din străinătate, nici măcar municipalității sucevene, care, atunci când a aflat că adăpostul de la Dragomirna se închide, s-a interesat de soarta celor aproape 500 de câini care au fost încredințați acestei asociații.
“Am mers personal să verific care este starea sutelor de câini care le-au fost încredințați, la cererea lor, și să aflu ce se va întâmpla cu ei după închiderea adăpostului. Nu am fost lăsat nici măcar să intru pe poartă. Ni s-a interzis total accesul acolo, după ce atâta vreme i-am ajutat cu tot ce au avut nevoie. După ce le-am trimis hârtie oficială, cerând informații despre câinii încredințați, ne-au trimis un răspuns scurt, că au fost dați spre adopție peste hotare. Nu ne-au prezentat nici un act de adopție, tot ce ne-au arătat au fost câteva poze, cu câțiva câini trimiși la familii din Germania. Am impresia că am fost folosiți ca ei să obțină bani de pe urma acelor câini”, povestește șeful Direcției Domeniului Public, Marian Andronache.
Contactată pentru a ne furniza informații despre ce s-a întâmplat cu câinii comunitari din adăpostul ei, Eugenia Ieș, care a precizat că prin adăpostul ei au trecut aproximativ 800 de câini, recunoaște că nu are nici un act referitor la adopțiile din străinătate, spunând că “toate actele au fost trimise peste hotare, odată cu câinii”.
Practic, maidanezii din Suceava au fost miza unor interese mascate de așa-zise acte de caritate, în care se pomenește de sponsorizări de zeci de mii de euro, bani care nu apar evidențiați nicăieri, iar singura lor răsplată, pe lângă castroanele de mâncare de care au beneficiat o perioadă, a fost eliberarea lor, posibil chiar tot pe străzile Sucevei, de unde au fost adunați cu greu și cu prețul a zeci de mușcături încasate de angajații Primăriei și de sucevenii care, vrând-nevrând, au intrat în conflict cu ei.