Peste 20 la sută dintre minorele care au fost violate anul trecut aveau între cinci și nouă ani, procentul celor cu vârste între 10 și 13 ani fiind aproape dublu, rezultă dintr-un studiu realizat de Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității, prezentat marți.
Studiul privind abuzurile sexuale împotriva minorilor prezintă date despre agresori, dar și despre victimele acestora și arată că în anul 2011 majoritatea cazurilor de abuz sexual au fost din categoria violului (37,1 la sută) și raportului sexual cu un minor (54,6 la sută).
De asemenea, 7,3 la sută dintre cazurile în care au fost implicați minori au fost de corupere sexuală, 4,7 la sută de incest, 1,2 la sută de perversiune sexuală și 0,6 la sută de seducție.
În total au fost identificați 565 de agresori sexuali și 524 de victime.
Dintre agresorii identificați, 218 au comis infracțiuni de viol, iar 306 au fost învinuiți pentru raport sexual cu un minor.
„Cei mai mulți abuzatori erau cetățeni români (99,6 la sută), bărbați (99,3 la sută), doar patru femei fiind implicate în cazuri de viol în care victima era minoră. Totodată, 60 la sută dintre aceștia provin din mediul rural”, se arată în studiu.
În ceea ce privește vârsta, aproape jumătate dintre violatori (45,5 la sută) aveau peste 24 de ani, aproximativ un sfert (24 la sută) erau minori, iar 30,3 la sută aveau între 18 și 24 de ani.
În cazul raportului sexual cu un minor, autorii sunt în general tineri, șapte din zece având sub 25 de ani. De asemenea, aproape o cincime dintre persoanele învinuite sunt minore, în timp ce jumătate dintre ele au între 18 și 24 de ani.
„Puțini dintre violatori fuseseră înregistrați cu probleme medicale de natură psihiatrică, majoritatea din categoria tulburărilor de personalitate și retardului mental, în timp ce numai trei dintre autorii raporturilor sexuale cu un minor sufereau de astfel de afecțiuni”, se mai arată în studiu.
Inițiatorii studiului au mai ajuns la concluzia că în 26,2 la sută dintre cazuri cauza a fost lipsa de supraveghere a victimei, iar în 17,1 la sută dintre situații s-a constatat că minorul nu beneficia de îngrijire, educație și supraveghere adecvate din partea familiei.
O altă circumstanță este relația pe care agresorul o avea cu victima, în 23,2 la sută dintre cazuri cei doi locuiau în aceeași casă, iar în alte 11 la sută din cazuri, agresorul era prieten cu familia victimei.
În cazul raportului sexual cu un minor, impactul lipsei de îngrijire, educație și supraveghere este cu atât mai pregnant, fiind identificat ca factor favorizant în aproximativ o treime dintre cazuri. De asemenea, într-o cincime dintre situații de acest tip, fetele pleacă de acasă pentru a locui cu „agresorul”.
Autorii raporturilor sexuale cu un minor invocă cel mai adesea (53,2 la sută) consimțământul victimei sau necunoașterea vârstei victimei (14,3 la sută).
Dintre cele 524 de victime ale infracțiunilor de natură sexuală, 186 au fost violate. Studiul mai arată că 273 de infracțiuni erau din categoria relațiilor sexuale cu un minor.
„Mai mult de o cincime (22,6 la sută) dintre victimele violului au vârstă extrem de scăzută, între cinci și nouă ani, în timp ce procente aproximativ egale dintre victimele violului se situează în intervalele de vârstă 10 – 13 ani (38,4 la sută) și 14 – 17 ani (39 la sută). S-a constatat că raporturile sexuale cu minori s-au produs cel mai frecvent în locuința autorului (47,8 la sută), în locuința victimei (13,8 la sută) sau în diverse locații exterioare (18,6 la sută). În cazul violului, 33 la sută s-au produs în spații exterioare, 27,7 la sută în locuința autorului și 17,5 la sută în locuința comună a victimei și autorului”, se mai arată în studiul citat.
Printre cauzele comportamentului sexual infracțional specialiștii au identificat: disfuncții în mediul familial, carențe ale sistemului educațional, slaba reprezentare și susținere a instituțiilor specializate în reintegrarea persoanelor cu comportament deviant, incidența tulburărilor psihice, condițiile socio-economice precare și sexualizarea societății.
Studiul privind abuzurile sexuale împotriva minorilor a fost prezentat în cadrul dezbaterii „Violența față de copii și tineri – manifestări, cauze și măsuri de prevenire”, realizată de FICE România.
În același context, președintele Federației Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), Bogdan Simion, a arătat că România nu are date recente privind violența asupra copilului, ultimele studii în acest sens fiind făcute în anii 2001 – 2002.
Potrivit unui studiu al Organizației Națiunilor Unite privind violența asupra copiilor, citat de Bogdan Simion, la nivel global, peste 40 de milioane de copii sub 15 ani cad victime ale violenței în fiecare an și, în fapt, 97 la sută dintre ei nu beneficiază de aceeași protecție legală împotriva violenței ca și adulții.
Președintele FONPC a mai spus că doar 17 țări din întreaga lume au interzis prin lege orice formă de pedeapsă fizică sau tratament umilitor împotriva copilului, iar pedepsele fizice în școli nu au fost nici până acum suprimate în 106 țări ale lumii.
Același raport ONU mai arată că între 20 și 65 la sută dintre copiii de vârstă preșcolară sunt intimidați fizic sau verbal, pedeapsa fizică fiind o practică curentă în școli într-un număr mare de țări.
De asemenea, 126 de milioane de copii din întreaga lume muncesc în condiții periculoase și 150 de milioane de fete și 73 de milioane de băieți din întreaga lume sunt anual violați sau supuși la agresiuni sexuale.
Bogdan Simion a mai atras atenția că deși România se află printre puținele țări în care legislația interzice folosirea pedepselor fizice asupra copilului, mare parte a românilor încă sunt de părere că „bătaia e ruptă din rai” și jumătate dintre părinți folosesc bătaia ca metodă de disciplinare.
De asemenea, el a precizat că studiile vechi arătau că în 75 la sută din școli se înregistrează fenomene de violență, iar 48,1 la sută dintre copiii instituționalizați afirmau că sunt pedepsiți prin bătaie.
