Pescuitul sport extrem (IV)

Rezumat: vrei sa ajungi la Periprava, la pescuit, dar apa e concesionată, Poliția de Frontieră e în grevă și nu-ți vizează permisul de graniță, vaporul pleacă la 13.30 (că Navromul nu e încă în grevă) și în plus nici nu prea te-ar primi cu Labradorul pe punte, așa că tot ce-ți mai rămâne de făcut este să cauți o soluție alternativă. În cazul dat, a-i putea fie să cauți o pensiune, alta decât la cea la care aveai rezervare, la Periprava (aoleu!, s-o anunț pe doamna care ne aștepta că nu mai ajungem acolo și că poate închiria camerele rezervate nouă… cui?, că nu prea se înghesuie lumea la capătul lumii, adică la Periprava), numai că, fie acestea au niște prețuri absolut neverosimile, care bat de departe Poiana Brașov sau Sinaia, adresându-se turiștilor „de fițe” și nicidecum pescarului realmente iubitor de natură, fie să te aprovizionezi angro din Tulcea și să poposești undeva pe un mal. Numai că tu ți-ai lăsat acasă și aragazul și butelia, și instalația de iluminat, astfel încât nu-ți mai rămâne să apelezi la prietenii suceveni din Deltă. La ei, chiar dacă este arhiplin, totdeauna se găsește o soluție. Pe scurt, în loc de Periprava, din nou Mahmudia. Pescuiești din poarta casei, numai că… n-ai ce. Crapul, atunci când e prin zonă, e doar rar și în compensație… și mic! Asta înseamnă că trebuie să-l returnezi naturii. Nu-i nimic, ai mai făcut-o de mii de ori. Încerci la șalău. Spre deosebire de crap, el e… la fel de mic, dar încă mai rar. Pupi cam tot ce prinzi și-i dai drumul înapoi, că așa ai învățat de la Rex Hunt. Asta o faci tu, pescar de câteva zile pe an, ăia care din asta trăiesc, niște asasini fără frontiere, ucid tot ce mișcă în apă, de orice dimensiune și din orice specie. Mai mult, de două decenii încoace, meseria de braconier s-a diversificat și a ajuns la fel de sofisticată ca orice altă meserie cu o înaltă calificare: se braconează cu setci monofilament interzise prin lege, cu curent de la bateria auto aflată în barcă, cu gaz de la butelie, cu tot ce vă imaginați. Braconierii par protejași prin lege, întrucât toate reglementările îi vizează doar pe pescarii amatori. Ei nu au voie decât cu patru bețe în Deltă, nu au voie decât de la răsăritul și până la apusul soarelui, în timp ce braconierii operează 24 de ore din 24. Pescuitul nu e doar sport extrem, ci un veritabil coșmar, nu doar în Deltă, ci în toată România. Numai decența mă împiedică să adresez tuturor guvernărilor de acum și mai ales celei actuale miile de înjurături pe care le-am proferat în toate aceste opt zile. Stați liniștiți, mai am multe de spus.