Actorul Victor Rebengiuc a declarat pentru MEDIAFAX că Ziua Culturii Naționale nu are nici o importanță dacă Guvernul și autoritățile nu sunt interesate de acest domeniu, pe el neinteresându-l ideea de sărbătorire a culturii și considerând că finanțarea culturii în România este la pământ.
Deși nu îl interesează ideea de sărbătorire a culturii, Victor Rebengiuc consideră că data de 15 ianuarie este bine aleasă, pentru că, odată cu nașterea lui Mihai Eminescu, „se naște ceva” și „cultura română capătă o altă semnificație”.
Actorul consideră că, din punct de vedere cultural, România se află într-un stadiu „jalnic” și se așteaptă să fie din ce în ce mai rău.
„Lipsesc multe. Lipsesc săli de teatru, săli de cinema, bani pentru producția cinematografică, pentru teatre la fel, bani pentru cărți. Este la pământ”, a mai spus Rebengiuc, întrebat ce consideră că lipsește din viața culturală din România.
Întrebat care este șansa culturii în mediul televiziunii, comunicațiilor mobile și internetului, actorul a răspuns: „Cultura este șansa culturii. Acolo unde nu există cultură este o nenorocire. Televiziunile n-au nici o treabă cu cultura. Este o subcultură care guvernează toate programele de televiziune. Probabil o să intre în aria culturală”.
Aurora Liiceanu: Efemerul primează asupra ceea ce este solid și peren în cultura noastră
Scriitoarea Aurora Liiceanu a declarat pentru MEDIAFAX – referitor la Ziua Culturii Naționale, sărbătorită pe 15 ianuarie – că, în prezent, în cultura autohtonă, „efemerul primează asupra a ceea ce este solid și peren”.
„Mă gândesc la patrimoniul cultural național, la tot ce avem și care, din păcate, nu prețuim cum trebuie sau cum fac alții. Efemerul primează asupra ceea ce este solid și peren în cultura noastră. Este întărită și susținută contagiunea socială a senzaționalului și vulgarității”, a declarat Aurora Liiceanu, adăugând că nu a știut că 15 ianuarie este Ziua Culturii Naționale.
„Nu am văzut acțiuni sau gesturi de marketing cultural”, a spus aceasta.
„Cultura română nu oferă o imagine în care să existe criterii sigure de a asigura o strategie culturală națională. Există o toleranță mare pentru impostură și o confuzie mare a valorilor”, a declarat scriitoarea.
Aceasta a mai spus că în cultura română lipsesc „măsura și controlul orgoliilor și a notorietății nemeritate”. „Lipsesc meritocrația și stabilitatea socială. Lipsește grija pentru limba română ca bază a culturii adevărate”, a adăugat ea.
Mircea Diaconu: Cultura o fac oamenii de cultură și nu ministrul Culturii
Mircea Diaconu a declarat pentru MEDIAFAX că o zi a culturii naționale, care să coincidă cu aniversarea poetului Mihai Eminescu, este un eveniment necesar, deoarece oamenii nu se schimbă odată cu tehnologia.
Actorul și senatorul PNL Mircea Diaconu se numără printre susținătorii proiectului pentru decretarea unei zile a culturii naționale.
El a mărturisit că, înainte să existe Ziua Culturii Naționale, sărbătorită pe 15 ianuarie – dată la care s-a născut Mihai Eminescu -, el și prietenii săi citeau poezii scrise de acest poet. „Era ceva firesc”, a spus el.
„Eu cred că omul nu s-a schimbat. Tehnologia, sculele se schimbă. Omul nu se schimbă. Dacă da, pierde din rafinament. Dă tehnologiei ceva ce e al lui. Diferența devine prea mare între spiritual și tehnologie și ceva se rupe. Acum suntem în punctul ăla”, a spus actorul.
„Am citit recent poezii de Omar Khayyám. Omul ăla a trăit pe la anul 1.000. Ce vorbea omul ăla există și azi”, a spus Diaconu. „Nu mă refer numai la romantism, ci la sensibilitate”, a adăugat acesta. „Structura omului este aceeași, de la Homer la noi e același proces al romantismului care era și atunci”, a adăugat el.
În ceea ce privește starea culturii române, Diaconu s-a declarat foarte optimist. „Nu mă plâng, pentru că artistul trebuie să fie nefericit, pentru că din bani la bancă și burtă plină nu iese operă”, a spus Diaconu. „Cultura o fac oamenii de cultură și nu ministrul Culturii”, a adăugat actorul.
Dan C. Mihăilescu: Nu-mi pasă cine a decis Ziua Culturii, mă bucur că există ea și nu ziua narcomaniei
Dan C. Mihăilescu a declarat, pentru MEDIAFAX, că nu îi pasă cine a decis Ziua Culturii Naționale, dar, dacă există acest eveniment, pentru 15 ianuarie, ar trebui ca toate instituțiile de cultură să-și „mobilizeze energiile cel puțin cale de un trimestru, nu să improvize șușe în săptămâna dinainte”.
„Dacă tot ne-am ostenit să decretăm o Zi a Culturii Naționale (nu-mi pasă cine a decis-o, mă bucur că există ea și nu ziua narcomaniei, iar 15 ianuarie mi se pare o dată foarte nimerită), măcar cu această ocazie să părăsim vorbele mari și goale, în favoarea faptelor mici și pline. Mai puțină butaforie și gesticulație patriotardă și cât mai multe isprăvi culturale”, a declarat, pentru MEDIAFAX, criticul literar Dan C. Mihăilescu.
El consideră că „pentru 15 ianuarie ar trebui ca toate instituțiile de cultură ale țării să-și mobilizeze energiile cel puțin cale de un trimestru, nu să improvizeze șușe în săptămâna dinainte”.
Eugen Simion: Vocea culturii este acoperită de vocea asurzitoare a politicului
Academicianul Eugen Simion a declarat pentru MEDIAFAX că vocea culturii este acoperită în prezent de vocea asurzitoare a politicului, iar televiziunea ar putea fi „esențială în procesul de educație și respiritualizare a unei populații năucite de criza economică și morală în care am intrat cu toți”.
Întrebat de MEDIAFAX la ce se gândește când aude sintagma „Ziua Culturii Naționale”, academicianul Eugen Simion a răspuns: „Mă gândesc, evident, la 15 ianuarie. De anul trecut, este și Ziua Culturii Naționale. Academia Română a propus acest lucru și Parlamentul României a acceptat. O zi în care să examinăm, împreună, problemele culturii noastre și să vorbim despre proiectele de interes național în acest domeniu esențial. Când spun «împreună», nu mă gândesc numai la oamenii care fac cultură, ci și la cei care hotărăsc destinul ei. Adică la oamenii politici. În imaginația mea, Ziua Culturii Naționale este ziua în care discursul public să nu mai fie, cum este în fiecare zi, politic (exasperat politic), ci un discurs cultural”, a spus Eugen Simion.
Fostul președinte al Academiei Române consideră că data de 15 ianuarie este bine aleasă drept Ziua Culturii Naționale, pentru că, în imaginarul colectiv românesc, Eminescu este poetul reprezentativ (poetul național) al românilor. „Vorbind despre Eminescu, vorbim implicit despre performanțele spiritualității românești”, explică Eugen Simion.
Perjovschi: E probabil bine că există în rând cu Boboteaza și Valentine’s Day
„La noi, cultura este chestia unde ajungi după ce ai mers pe autostrăzile pe care guvernanții nu încetează să ni le promită”, a declarat pentru MEDIAFAX artistul Dan Perjovschi, într-un comentariu cu ocazia Zilei Culturii Naționale, sărbătorită duminică.
Întrebat ce îi inspiră sintagma „Ziua Culturii Naționale”, Perjovschi glumește „Îmi vine să iau poziția de drepți”. „E probabil bine că există în rând cu Boboteaza și Valentine’s Day. Pentru mine în fiecare zi e ziua culturii și nu aia națională, ci cultura în general. Arta este ultimul teritoriu care conservă creativitate și libertate de expresie. Fără, eu unul nu pot”, continuă acesta.
El mai consideră că, „pentru majoritatea”, probabil că este bine aleasă data de 15 ianuarie pentru această sărbătoare, „deși iarna nu se poate ieși la grătare”.
„Pentru mine, simbolul Eminescu, adică limba, adică naționalitatea, adica geniul cu plete în vânt este prea român și prea romantic. Suntem în secolul 21, parte a unei lumi globale, poate că Brâncuși, adică simbolul conceptual, vizual, universal, ar fi mai indicat (lasă loc până și mândriilor folk locale). Și mai bine ar fi fost Tristan Tzara, care contestă și cuvântul și imaginea. Dar nu vom fi niciodată atât de curajoși și nici atât de cosmopoliți”, spune artistul.
Întrebat în ce stadiu consideră că se află România din punct de vedere cultural, Perjovschi punctează: „În 22 de ani, am terminat o bibliotecă începută de regimul criminal și am pus două lifturi de sticlă în spatele palatului dictatorului sub numele «Muzeu de Artă Contemporană». În 22 de ani, în România s-au construit două stadioane de fotbal și nenumărate mall-uri, bănci și biserici. E destul de clar, nu?”.
În viața culturală din România lipsește „fondul din forme și modernul din postmodern”, este de părere acesta.
„La noi, cultura este chestia unde ajungi după ce ai mers pe autostrăzile pe care guvernanții nu încetează să ni le promită. Se investesc cu succes bani si inteligență la export (Institutul Cultural Român), dar producția culturală internă (cu excepția cu cântec a filmului) este lăsată de izbeliște. Ești artist, descurcă-te! Singurele știri despre artă sunt cele legate de licitații sau de vreun monument aiuritor de prost făcut de prietenul de beri al primarului. Toate reușitele (și nu sunt deloc puține) sunt rar rezultatul unor politici coerente, ci mai mult merite individuale. Și, cu toate acestea există, habar n-am cum, există energie, soluții și reușite incredibile. La noi se fac cu același entuziasm și lucruri eroice și de mântuială. Suntem ultraconservatori și anarhiști în același timp. De aceea, în 2012 mă aștept să văd și lucruri proaste și lucruri bune. M-am obișnuit”, completează Perjovschi, adăugând, însă, că, „pe lângă Festivalul Enescu, Festivalul Național de Teatru, târgul de carte cu subvenții și festivalurile berii organizate de ArCuB, arta contemporană ar trebui să primească atenția și finanțarea pe care le merită. Fără piste, nu putem alerga, fără bazin, nu putem înota”.
Despre șansa culturii în mediul televiziunii, Perjovschi își exprimă regretul pentru faptul că s-a pierdut acest mediu, care ajungea în toate casele, „între reclame și dansuri din buric”. „Televizunea de stat sau privată este aproape integral tabloidizată. Canalul nostru cultural este subfinanțat și deci plictisitor și inegal. În acest moment, cultura modernă adevărată are șanse puține în media vizuală isterică și vulgară. Până și Arte vrea să fie cool, iar Discovery ne arată puști și portavioane…”.
„În schimb, internetul are un potențial enorm pentru că dă și opțiunea individuală și aia de network. Dacă stai să te gândești, suntem la un click distanță de cele mai mari biblioteci din lume și putem vizita muzee la care n-am avea bani de biletul de intrare… Dar depinde cum folosim acest mediu. Unii fac revoluții, alții filme X”, mai spune Dan Perjovschi.
