Persoanele care consideră că viața nu merită trăită prezintă mai multe riscuri de a deceda prematur, mai ales din cauza maladiilor cardiovasculare și a factorilor externi, precum sinuciderea, potrivit unui studiu realizat de japonezi, publicat de Psychosomatic Medicine și preluat de Reuters. Acesta este cel mai mare studiu realizat până în prezent asupra modului în care „ikigai – bucuria care rezultă din simplul fapt că trăiești” afectează riscul de mortalitate. Totodată, acesta este al doilea studiu care examinează decesul provocat de cauze specifice, potrivit doctorului Toshimasa Sone, de la Școala de medicină din cadrul Universității Tohoku din Sendai.
Studiul a fost realizat pe 43.391 de persoane, femei și bărbați, cu vârste cuprinse între 40 și 79 de ani. Subiecții au fost monitorizați timp de șapte ani, perioadă în care 3.048 dintre ei au decedat.
Fiecare subiect a trebuit să răspundă la întrebarea „Credeți că aveți «ikigai» în viața dumneavoastră?”. Astfel, 59% dintre respondenți au răspuns afirmativ, în timp ce 36,4% au susținut că nu sunt siguri, doar 4,6% dând un răspuns negativ.
Cei care au răspuns negativ la întrebare prezentau o probabilitate mai mică de a se căsători sau de a-și găsi un loc de muncă și aveau un nivel de educație mai scăzut și o stare a sănătății mai proastă. Totodată, aceștia prezentau capacități fizice mult mai reduse și sufereau de stres.
Chiar și după ce cercetătorii au folosit tehnici statistice pentru a regla acești factori, respondenții care au declarat că nu consideră că viața merită trăită prezentau în continuare un risc crescut de a deceda în perioada imediat următoare, comparativ cu persoanele care au declarat că se bucură de faptul că trăiesc.
La nivel general, persoanele care consideră că viața nu merită trăită au prezentat un risc cu 50% mai mare de a deceda din cauze diverse comparativ cu cei care se bucură de faptul că trăiesc. Totodată, acestea au prezentat cu 60% mai multe riscuri de deces provocat de boli cardiovasculare, în timp ce riscul de deces survenit din cauza factorilor „externi”, de tipul sinuciderii, era cu 90% mai mare.
