Tipul de grăsime care se acumulează în jurul șoldurilor și pe posterior poate oferi o anumită protecție împotriva diabetului, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani, publicat în Cell Metabolism și preluat de Reuters.
Cercetătorii de la Școala medicală Harvard, coordonați de Ronald Kahn, autorii studiului, spun că grăsimea subcutanată (care se adună sub piele) ajută la îmbunătățirea sensibilității la hormonul insulinei, care se ocupă cu reglarea nivelului de zahăr din sânge.
Cobaii cărora li s-a transplantat acest tip de grăsime în abdomen au pierdut din greutate, iar nivelul celulelor lor adipoase a scăzut, chiar dacă nu au existat modificări în dieta alimentară sau de nivel a activităților fizice.
Kahn spune că efectele cele mai bune se obțin dacă acest tip de grăsime este transplantat în abdomen.
Kahn a declarat că a început acest studiu după ce a remarcat că grăsimea localizată în diverse părți ale corpului are efecte diferite asupra bolilor metabolice, de tipul diabetului.
De exemplu, grăsimea care se adună în abdomen – viscerală – poate crește riscul de diabet și maladii cardiace, în timp ce persoanele cu corpul în formă de pară, cu depozite adipoase în jurul șoldurilor și pe posterior, sunt mai puțin predispuse la astfel de boli.
Kahn spune că studiul este important pentru că arată că nu orice tip de grăsime este dăunător, însă adaugă că mai sunt necesare studii care să analizeze acest aspect.
Cercetătorii speră să afle ce substanță din grăsimea subcutanată ar putea sta la baza unui tratament necesar în prevenirea bolilor metabolice. Deși grăsimea produce mai mulți hormoni, Kahn spune că nici unul dintre aceștia nu pare a fi implicat în proces.
Persoanele cu posteriorul mare, mai puține riscuri de a se îmbolnăvi de diabet
