Ceaiul de sunătoare este un tonic tolerat și de …
Sunătoarea (Hipericum perforatum), una dintre cele mai populare și apreciate plante din țara noastră, este cunoscută sub diferite denumiri precum pojarniță, crucea voinicului, neruju, iarba sângelui sau drobișor. Din iunie până-n septembrie, sunătoarea poate fi culeasă de pe dealuri, de lângă lizierele pădurilor, de pe câmpii.
Fitoterapeuții recomandă folosirea plantei în întregime. Substanțele active din compoziția sa – uleiul volatil, acidul valerianic, vitaminele C și PP, hiperina, saponinele etc. – fac din sunătoare un „gardian al sănătății noastre.” Pornind de la efectul antiinflamator hepatic și intestinal și până la combaterea altor boli evolutive precum ulcerul gastric, colitele, colecistitele, sunătoarea este tolerată și de organismele sensibile. De aceea, planta intră și în compoziția ceaiului tonic „Ierburile vieții” preparat de specialiștii de la firma Hypericum din Baia Mare (care poartă denumirea … plantei.). Profesorul biolog Maria Pop precizează că „persoanele care fac plajă sau urmează tratamente cu anticoncepționale trebuie să evite terapia cu sunătoare. Din flori se prepară uleiul de sunătoare (foarte eficient în tratarea diferitelor afecțiuni ale sistemului nervos – astenii, insomnii) și tinctură, utilă și aceasta în bolile de nervi, dar și în afecțiuni reumatice.
Iată cum pregătim tinctura: umplem o sticlă, cu un diametru de 3-4 cm, cu flori de sunătoare, culese când afară este vreme bună. Deasupra turnăm alcool alb, cât să acopere florile. Sticla trebuie să stea de preferință la soare sau la altă sursă de căldură timp de 21 de zile. Tinctura obținută se filtrează și se păstrează în sticle sigilate. Fitoterapeutul este cel care stabilește durata tratamentului. Sub formă de infuzie, se folosește o lingură de plantă la 200 ml de apă clocotită.
Sursa: www.adevarulonline.ro
