Viața creștină nu urmărește să impresioneze pe cei care sunt în afara ei. Ea poate să reușească acest lucru, dar nu e ținta urmărită de cei care o urmează. Nu. Și nici măcar să provoace. Deși, mai ales atunci când e autentică, poate să suscite întrebări, să pună pe gânduri, să nască frământări în sufletul omului.
Creștinul se silește să-i spună lui Dumnezeu „Da!” cu fiecare decizie pe care o ia, oricând și oriunde s-ar afla. Iar participarea la slujbe este o ocazie importantă de a învăța cum poți răspunde „Da!” cât mai des și fără ezitare lui Dumnezeu.
Există oameni care vin la biserică pentru a avea parte de bucurie, alții doar pentru a aștepta ca tavanul să se prăbușească, însă toți vin știind că atât rostirea constantă a rugăciunilor și cântărilor, cât și lecturile din Sfânta Scriptură lucrează asupra omului.
Adevărul este că toți suntem cu inimile împietrite. Important este să nu renunțăm la gândul că schimbarea este posibilă. Cu o condiție. E nevoie de puțină perseverență. Piatra va crăpa dacă va cădea peste ea o picătură de apă fără încetare, pe când o găleată plină cu apă, aruncată o dată pe lună, nu ajută la nimic.
(Augustin PĂUNOIU, Sursa: Ziarul Lumina)
