Perioadă de post spre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu

Postul Adormirii Maicii Domnului, deși are doar două săptămâni, poate fi comparat ca asprime și rânduială cu Postul Mare, care ne pregătește pentru întâmpinarea Paștilor. Asemenea praznicului Adormirii Maicii Domnului, acest post este mai nou în comparație cu celelalte, care datează din primele secole creștine. Postul acesta a apărut din dragostea fierbinte pe care creștinii ortodocși au avut-o întotdeauna pentru Maica Domnului, ca urmare a mijlocirilor și nenumăratelor mângâieri venite din partea ei pentru adunarea celor credincioși. Postul Adormirii Maicii Domnului este unul aspru, care, în privința hranei, seamănă foarte mult cu Postul Mare.
Despre sensul și importanța acestui post, Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, scria: „Postul din luna august a fost stabilit în cinstea Maicii Cuvântului lui Dumnezeu, care, luând cunoștință despre mutarea sa, s-a nevoit și a postit ca întotdeauna pentru noi, chiar dacă nu avea nevoie de post, fiind fără de prihană; așa s-a rugat pentru noi atunci când a trebuit să se mute din viața aceasta în cea viitoare și atunci când fericitul ei suflet urma să se ducă prin Duhul cel dumnezeiesc la Fiul ei. De aceea, și noi trebuie să postim și s-o cântăm, urmându-i viețuirea și îndemnând-o prin aceasta să se roage pentru noi. Unii mai spun că acest post a fost stabilit și în legătură cu praznicul Schimbării la Față a Mântuitorului. Și eu consider că este necesar să ne amintim de ambele praznice, dintre care unul ne dă lumină, iar altul milă și mijlocire”.
Istoricul acestui post
Fără să fie instituite de poruncile Mântuitorului Hristos sau ale Apostolilor, așa cum sunt Tainele Bisericii, posturile reprezintă manifestări ale dragostei credincioșilor, pornite din inima Sfintei Biserici drept mulțumire pentru mila și ajutorul primite de la Dumnezeu. Posturile nu au fost dictate de cei care au pus bazele credinței creștine, ci aduse ca dar de bunăvoie și jertfă de dragoste față de sfinți. În Postul Adormirii, care urmează să înceapă anul acesta în ultima zi a lunii iulie, a fost așezată tot atâta dragoste cât și în celelalte posturi, de origine mai veche. Acest lucru îl explică și faptul că acest post, chiar dacă este mai nou, reprezintă, prin asprimea lui, o jertfă mai mare a credincioșilor, de dragul Maicii Domnului. Măsura ascezei se situează imediat după cea a Postului Mare.
Din punct de vedere istoric, întâlnim mărturii despre postul dinaintea Paștilor în scrieri din secolul al II-lea, despre Postul Sfinților Apostoli din secolul al IV-lea, despre rânduiala mâncării în posturi în diferite tipicuri și pravile dinainte de secolul al XII-lea, dar despre Postul Adormirii Maicii Domnului nu aflăm încă nimic. În cel mai vechi regulament pe scurt al Mănăstirii Studion din Constantinopol, datând din secolul al IX-lea, și în tipicul Sfântului Atanasie al Athonului (sec. IX-X), care au capitole speciale dedicate posturilor și postirii, nu se regăsește acest post, chiar dacă celelalte trei posturi de durată (al Paștilor, al Nașterii Domnului și al Sfinților Apostoli) sunt menționate. La fel se întâmplă și în alte manuscrise cu reguli de slujire și postire din secolele următoare. Chiar în unul dintre manuscrisele din secolul al XVI-lea, un cititor ulterior a scris pe marginea goală o însemnare: „Curios că nu spune nimic despre Postul Adormirii Maicii Domnului!”. Tipicul Everghetinos, un alt regulament foarte cunoscut în Ortodoxie, are cinci capitole dedicate posturilor, dar nici aici nu apare postul despre care vorbim noi. La fel se întâmplă și în tipicul Mănăstirii Pantocrator din Constantinopol, care datează din 1136.
În alte tipicuri scurte din vechime pe care le cunoaștem, Postul Adormirii Maicii Domnului este menționat pentru prima dată în cartea regulilor mănăstirești a unui așezământ din sudul Italiei, închinat Sfântului Nicolae, alcătuit cel mai probabil în secolul al XII-lea. În dreptul datei de 1 august, acest manuscris spune așa: „Nicolae, Patriarhul Constantinopolului, Noua Romă, despre patruzecimea Adormirii Maicii Domnului. Există la noi un alt post, numit al Maicii Domnului, care începe la 1 august și care este amintit de sinodul unificator”. Numai că în ziua de 1 august nu postim datorită praznicului Macabeilor, ci începem postul din 2 august, ținând slujbele înainteprăznuirii Schimbării la Față. Curios este că acest tipic, chiar dacă tratează preț de 25 capitole felul în care trebuie să postească monahii, nu amintește la acea secțiune despre Postul Adormirii Maicii Domnului. Totuși, el ne oferă o informație importantă despre începuturile Postului Adormirii Maicii Domnului, și anume la „sinodul unificator” din 920.
În legătură cu problema posibilității încheierii celei de-a patra căsătorii, acest sinod stabilise că până și cei care au doar a treia căsătorie trebuie să urmeze o pocăință specială: „Aceștia trebuie (pot) să se împărtășească doar de trei ori pe an: la Paști, la praznicul Adormirii Maicii Domnului și la praznicul Nașterii Domnului, pentru că acestea sunt precedate de posturi”.
În Pidalion avem o mărturie interesantă despre Postul Adormirii Maicii Domnului: în ajunul anului 1085, monahii de la Athos îl întrebau pe Patriarhul Nicolae Grămăticul al Constantinopolului despre posturi, dintre care ei erau nedumeriți de cel al Adormirii Maicii Domnului. Aceștia îi scriau patriarhului următoarele: „Despre postul care este până în ziua a cincisprezecea a lunii august… te rugăm să ne dezlegi”, la care patriarhul a răspuns că, datorită coincidenței acestui post cu unul păgân, postul ar trebui mutat în altă perioadă, ceea ce nu s-a întâmplat, până la urmă.
Mai recent, la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, întrunit în insula Creta în perioada 16-26 iunie 2016, a fost adoptat un document despre post, în cadrul căruia a fost enumerat oficial și Postul Adormirii Maicii Domnului, confirmându-se astfel importanța acestui post în viața spirituală a creștinului ortodox.
Rânduieli privind hrana
Postul Adormirii Maicii Domnului este un post aspru, care seamănă foarte mult în privința hranei cu Postul Mare. Astfel, în acest post nu sunt dezlegări la pește sâmbăta și duminica și nici la praznice mici, ci doar la praznicul împărătesc al Schimbării la Față. Tipicul cel mare al Sfântului Sava cel Sfințit prevede următoarele rânduieli privind hrana în acest post: „În Postul Adormirii Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, cincisprezece zile, afară de Schimbarea la Față a Domnului Hristos, postim până la ceasul al nouălea din zi. Luni, miercuri și vineri mâncăm hrană uscată și facem metanii până la Împărtășirea cu Sfintele Taine, iar marți și joi mâncăm fără untdelemn. Sâmbăta și duminica mâncăm cu untdelemn și bem vin, iar pește nu mâncăm până la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, decât numai în ziua Schimbării la Față, când mâncăm pește de două ori în zi”.
(Pr. Eugeniu Rogoti, Ziarul Lumina)