Pericol public

Nu cred în poveștile cu derbedei care se cumințesc în timp, o dată cu înaintarea în vârstă, pentru simplu motiv să derbedeul este pur și simplu needucabil. Sau, dacă ajunge la pârnaie, arată că este nereeducabil, ideea fiind oarecum pleonastică: păi, poți reeduca pe cineva care n-a fost niciodată educat!? În general, când vorbim despre derbedei, imaginea standard care-ți vine prima în minte este cea a unuia care în loc de creier are altceva (eventual și rău mirositor), având însă în compensație mușchi în straturi suprapuse, construiți la sală, în orele în care s-ar fi cuvenit să fie la școală. În acest caz cu totul special, nu e însă vorba despre un chiulangiu: domnul Stoica este inginer cu acte în regulă. Cât privește chestia cu mușchii, mai bine ne abținem decât să încercăm comparații, fizicul domniei sale fiind la limita dintre limbric și greier. De unde atunci țâfna asta permanentă și tendința indiscutabilă către agresivitate? Devin din nou moromețian și întreb: Pe ce te bazezi, mă? O explicație ar fi aceea că niciodată Galațiul n-a fost un focar de bună creștere. N-o fi el chiar Liverpool (iar la fotbal nici atât!), dar și Galațiul este port. Iar unde-s marinari, e și bătaie. Ne-ar fi putut lămuri mai bine doctorul Freud cum devine chestia cu evoluția copilului într-un mediu plin de agresivitate. Trecând peste partea de psihanaliză, este evident că numitul M.M. Stoica este doar tupeu. Iar acesta provine din statutul său de servitor privilegiat al unui stăpân cândva puternic. M.M. se consideră, cred, un soi de proiecție a lui Gigi în spațiul public, și parcă și mai și de când originalul e nițel dezafectat. Dar dacă până și Becali mai are câte un puseu de bun simț, la M.M. acestea lipsesc cu desăvârșire. În fond, între ceea ce a făcut Becali „pe partea economică” cu Antena 1, 2 și 3 și ce a comis M.M. cu Pro TV este o asemănare perfectă. Ar fi și o mică deosebire: M.M. e liber. Încă.